Și vă mai spun ceva ce știți deja: nu va fi un an ușor… nici pe de parte - deci hai să nu ne mințim, nici măcar sub pretextul că trebuie să fim optimiști de 1 Ianuarie! Va fi un an în care vor veni nenumărate note de plată la scadență. Și nu mă refer la discuțiile alea sterile despre deficit sau datoria externă, discuții poate prea „abstracte” și pe care le putem evita sau trata cu indiferență ca fiind o fatalitate de care oricum nu suntem răspunzători.
Notele de plată pe care le vom plăti anul ăsta plăti cu vârf și îndesat sunt prostia și lașitatea care copleșesc acel ceva pe care îl numim în mod fundamental greșit „popor”, „popor” care prin pasivitate, indiferență și mai ales prostie și-a legat pietre de moară de gât… și de asta avem cu toții o vină colectivă pe care trebuie să o asumăm, și să ne izbăvim, poate, de acest păcat prin ispășirea probelor ce vor veni chiar începând de anul ăsta. Și, durându-ne foarte, poate învățăm ceva. Și poate vom fi mai neproști ca neam. Și poate… poate Dumnezeu ne va ajută să învățăm să ne ajutăm singuri, să nu mai așteptăm mângâieri și binecuvântări de-„afară”, oriunde s-ar afla acel afară, acea „Înaltă poartă” a cărei clanțe mulți, mai toți, își fac un nobil țel în a o linge.
Pe plan personal însă avem datoria să fim „țări ca piatra, iubi ca săgeata, țări ca fierul, iuți ca oțelul”. Și mai avem o obligație: să fim alături unii de alții! Căci va fi greu, v-am spus deja.
De aceea, rugămintea mea pentru fiecare dintre voi este ca anul ăsta, mai mult ca oricând, să fiți Oameni, să dați puțin din puținul vostru celui ce are chiar mai puțin decât voi, făcând-o în ascuns, nu spre fală ("Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns..”). Ajutați și veți fi ajutați („Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.”)!
Și poate, din mici și aparent neînsemnate gesturi, ne vom salva. Ne vom salva mai întâi individual, unul pe altul, unul cu unul, pentru ca împreună să ne salvăm cu toții… cu voia Domnului să ne salvăm ca neam!
Și, demni fiind, fiecare în parte, ca oameni, vom deveni demni și ca popor.
La anul și la mulți ani!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
“BREAKING NEWS: Prim-ministrul Elveției demisionează în urma revoltelor violente legate de incendiul din Montana
Berna, Elveția – Într-o turnură dramatică a evenimentelor, Prim-ministrul Elveției, Alain Berset, și-a anunțat demisia astăzi, în urma unor proteste masive și violente care au zguduit capitala Berna și alte orașe importante. Demisia vine ca o consecință directă a furiei publice generate de incendiul devastator de la barul „Constellation” din Crans Montana, un incident care a scos la iveală deficiențe percepute în gestionarea siguranței publice și a generat un val de nemulțumire populară.
Protestele, care au început pașnic, au escaladat rapid în violențe, cu ciocniri frecvente între manifestanți și forțele de ordine. Clădiri publice au fost vandalizate, iar străzile Bernei au fost scena unor confruntări nocturne intense.”
Această știre, desigur, ar putea fi reală. Dar asta doar dacă Alain Berset ar fi membru al “Ciumei Roșii”, și Berna ar fi capitala unei colonii ca România.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
În urma evenimentelor de azi, 3 Ianuarie 2026, mi-am dar seama, fără urmă de îndoială, că decizia mea de acum aproape un an de a mă retrage din viața publică a fost una corectă: lumea merge în direcția cea bună! Binele și principiile sale au iradiat și s-au implementat în toate păturile sociale, peste tot în lume! Din Venezuela până în România, din Ucraina până în Iran, dreptatea și democrația vor învinge (îmi venea să spun „vor prevala”)!
În plus, faptul că largă majoritate a populației lumii civilizate (din care facem cu mândrie parte) aclamă această stare de fapt, îmi confirmă faptul că lucrurile merg iremediabil pe făgașul bun și corect al istoriei!
Motiv pentru care consider că orice efort pentru a aduce un plus la ceea ce deja este foarte bine este absolut inutil.
De aceea, recunoscând la justa valoare și admirând faptele liderilor lumii civilizate, consider că niciun cuvânt, nicio faptă nu poate aduce niciun plus de valoare faptelor pline de vitejie și de moralitate, a deciziilor pline de înțelepciune ale liderilor noștri.
Iată de ce, mulțumind umil urmăritorilor mei, voi încheia definitiv acum orice implicare în viața publică a unei societăți care, indubitabil, merge în cea mai bună direcție imaginabilă.
Vă mulțumesc și vă doresc ca Domnul să aibă în paza Sa pașii noștri și viețile noastre!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Petrolul american de sub Venezuela a redevenit american!
Maduro a fost capturat și va fi pedepsit pentru furtul petrolului american de sub Venezuela!
Intervenția militară americană, evident legală și provocată de furtul petrolului american de sub Venezuela, a avut un succes fulgerător și răsunător.
Slavă atotputernicului hegemon - care singur face ce e drept și bine în lume!
Glorie marelui protector al legalității și dreptății în lume!
Mărire Făcătorului de Pace (The Peace-Maker), cel care a adus pacea prin război:
“Războiul este Pace!”
Bucurați-vă!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
După o lungă discuție pe marginea versetului “… așa se cuvine noua, să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15),
urmată de o adâncă tăcere de câteva minute, l-am întrebat o chestiune ce mă frământă de câteva zile:
“Sidi, ce e mai aproape de răul cel mai rău, ipocrizia sau cinismul?”
Mi-a răspuns:
“Cinismul. Sigur! Stavroghin și Ivan Karamazov erau cinici, nu ipocriți.
Satan însuși e mai întâi de toate cinic… el îl neagă fățiș pe Dumnezeu și Dreptatea Lui, abia apoi devine ipocrit, pentru a corupe.
Dar mai întâi de toate, Satan e cinic!”
Are dreptate. Cinicul neagă Dreptatea, nu mimează Dreotatea și face răul, ca ipocritul. Cert, amândouă sunt fețe ale aceluiași rău. Amândoi sunt răi, sunt Răul.
Dar Cinicul instituie răul și nedreptatea ca fiind “dreptatea” însăși, “dreptatea” lui alta decât Dreptatea Perenă, Dreptatea Domnului.
Și d-asta, răul cinicului e chiar mai rău decât răul ipocritului.
„Niger nigro nigrior.”
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Se vorbește că administrația Trump ar fi comunicat României acum 2 zile, discret dar oficial, ca
nicio persoană din cele ce au făcut parte în CSAT-ul care a decis lovitura de stat din 6 Decembrie 2024 NU TREBUIE SĂ MAI OCUPE POZIȚII OFICIALE ÎN STATUL ROMÂN!
Cu alte cuvinte, Cătălin Predoiu, favoritul pentru SRI al establishmentului românesc, nu este dorit de americani șef la SRI…
Concluzia?
Numirea lui Predoiu la SRI va fi considerată o încălcare a “liniilor roșii” trasate de administrația Trump.
Să vedem ce va decide Sistemul…
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Și pentru ca ieri nu a fost timp pentru el, Eminul, mai las aici câteva versuri de-o sumbră profeție:
“Și zeii mângâind lungele barbe,
Nălțând privirea-n bolțile antice
Spre a-și aminti dulci suveniri,
M-ar asculta spunându-le de lumea
Cea de pitici, ce virmuiește astăzi
Pe țărâna ce-au locuit-o ei.
„Lasă-i pustiei, cine-ar fi crezut
C-atât de mizerabilă a deveni.
Semința cea din zei născută".
Dar un bătrân ce sta-ntr-un colț de masă
Ridică cupa lui cu mied: „Ascultă,
Nu mi-i ști spune ce mai face țara
Ce Dacia se numea regatul meu?
Mai stă-nrădăcinată-n munți de piatră,
Cu murii de granit, cu turnuri gote,
Cetatea-mi veche Sarmisegetuza?"
„Nicicum, o, Decebal. O văd
Pentru întâia dată acum înălțată
Prin părul tău ca o coroană mândră,
Lucrată-n pietre scumpe ca-n granit."
„Dară urmașii acelor romani?"
„Ce să vorbesc de ei? Toți oamenii
Pigmei sunt azi pe vechiul glob... dar ei
Între pigmeii toți sunt cei mai mici
Mai slabi, mai fără suflet, mai mișei.
Romani sau daci, daci sau romani, nimic
N-aduce aminte de-a voastră mărire.
Orice popor, oricât de prăpădit
O piatră va găsi, sau o bucată
De fier ori de aramă, ca să sape
Cu ea urmele-adânci ce le-ați lăsat
Voi oameni mari, ce stați acum cu zeii
Și ospătați cu ei în colbul negru
Uitat ș-ușor al vechiului pământ.
Dar ei... De-ar merge-n sud și nord nimica.
Sunt ca o laie de nomazi și de lăieți
Ce stau deocamdată numai pre pământul
Ce l-au cuprins, spre a fi alungați
De alt popor mai tare, iubitor
De cele ce-au trecut, ce-s rădăcina
Și gloria celor ce sunt."
„Ah! ce-am dori în ora morții mele,
Roma să guste pân-în fund păharul
Mizeriei și-a decăderii, într-atât
Încât să se desprețuiască ei pe sine
Asta s-a împlinit... Romanii vechi și mândri,
Învingătorii lumii, au devenit
Romunculi... Dar cu ce s-ocupă ei?
Or fi crescând căței, or fi-nvățând
Să strige ca cucoșii... un popor
Ce se desprețuiește pe el însuși trebui
S-ajungă la d-acestea."
„Nu, vorbesc franțuzește și fac politică."
„E tot atâta."”
Fragment (uitat?) prea rar citat (oare de ce?) din “Odin și poetul”.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Azi, 3 Februarie 2026, mi-am dat demisia din funcția de Președinte al partidului Coaliția pentru Națiune.
Mulțumesc celor care au îndrăznit să spere și au avut curaj să lupte pentru suveranitate și demnitate națională.
Le urez mult succes celor care vor continua acest proiect.
Doamne ajută!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Cu alte cuvinte, presa occidentală dezvăluie azi ca Epstein ar fi creatorul Bitcoin. Nu știu…
Dar asta ar putea justifica căderea de azi a BTC.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Și clipa asta are valoare doar prin urma lăsată în mințile și sufletele celor alături de care te-ai bucurat de darul de a o avea.
Vă mulțumesc tuturor celor care mi-ați spus azi ca a meritat trăită această clipă!
Vă mulțumesc și vă iubesc!
Celor care vreți să îmi faceți un cadou de ziua mea, vă rog să îmi dăruiți bucuria de a da o șansă la viață unei persoane care are nevoie de ajutorul nostru. Donați 1, 2, 10 lei sau cât doriți în conturile menționate în această postare: https://www.facebook.com/share/r/1ArNaf3nL1/?mibextid=wwXIfr.
Încă odată: Vă mulțumesc!
Și vă iubesc!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Mircea Lucescu a fost, fără doar și poate, un mare român, unul dintre cei mai mari și mai eficienți “ambasadori” ai României din ultimele decenii!
Și, nu am niciun dubiu, Lucescu a murit de inimă rea: și-a dat viața, a stat pe teren până la ultima suflare, încercând să facă vreo 20 de fanfaroni împiedicați să arate ca o echipă de fotbal. Nu a reușit - și nu din cauza lui, și asta l-a doborât, psihic și, până la urmă, fizic!
Băiețașii ăia înfumurați chiar nu meritau sacrificiul asta! Visul de a face performanță cu România, în România și pentru români probabil ca el, Lucescu, a considerat ca va fi meritat orice… chiar și sacrificiul suprem!
Sper ca, acolo unde este, să fie împăcat cu decizia luată!
Dumnezeu să-l ierte!
“Iată ce scrie presa rusă despre Mircea Lucescu: Mircea Lucescu este un legendar antrenor de fotbal român și fost jucător de succes, unul dintre cei mai titrați specialiști din istoria fotbalului mondial.
Lucescu este cunoscut pentru capacitatea sa de a construi proiecte pe termen lung și de a lucra cu tinere talente (în special braziliene).
Șahtior Donețk (2004–2016). Cea mai de succes perioadă a carierei sale. Sub conducerea sa, clubul a câștigat campionatul Ucrainei de opt ori și Cupa UEFA în 2009.
Dinamo Kiev (2020–2023). A devenit primul antrenor care a câștigat campionatul Ucrainei cu ambele rivale principale ale țării (Șahtior și Dinamo).
Lucrează în Rusia. În sezonul 2016/17, a antrenat echipa Zenit Sankt Petersburg, câștigând Supercupa Rusiei și bronzul în campionat.
Alte cluburi și echipe naționale. A antrenat echipa națională a Turciei, cluburile turcești Galatasaray și Beșiktaș (câștigând campionate cu ambele), precum și cluburi italiene (Inter, Brescia) și românești (Dinamo București, Rapid).
Ca fotbalist, Lucescu a fost atacant și și-a petrecut cea mai mare parte a carierei la Dinamo București, echipă cu care a câștigat campionatul României de șapte ori. A fost căpitanul echipei naționale a României la Campionatul Mondial din 1970.”
Via Georgiana Arsene
Alte însemnări
Rămân paginile care nu încap în nicio rubrică: poeme și pilde, amintiri, ironii, bucurii sportive, întâmplări de familie și priviri aruncate orașului. Ele întregesc portretul: dincolo de tribun și de jurist, un om care scrie pentru că nu poate altfel.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
🇮🇷 Declarația Consiliului Național Suprem de Securitate al Iranului privind încetarea focului de două săptămâni și condițiile de negociere:
“Inamicul, în războiul său nedrept, ilegal și criminal împotriva națiunii iraniene, a suferit o înfrângere incontestabilă, istorică și zdrobitoare. Mulțumită sacrificiului liderului martir al Revoluției Islamice, Marele Ayatollah Imam Khamenei, conducerii Liderului Suprem și Comandantului Șef, Ayatollah Seyyed Mojtaba Khamenei, curajului luptătorilor de pe fronturi și prezenței istorice și eroice a poporului iranian încă de la începutul războiului, Iran a obținut o mare victorie și a forțat Statele Unite să accepte planul său în 10 puncte.
În cadrul acestui plan, Statele Unite s-au angajat, în principiu, să garanteze neagresiunea, să recunoască controlul continuu al Iranului asupra Strâmtorii Hormuz, să accepte îmbogățirea uraniului, să ridice toate sancțiunile primare și secundare, să pună capăt tuturor rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și AIEA, să despăgubească Iranul pentru daune, să retragă forțele de luptă ale SUA din regiune și să oprească războiul pe toate fronturile, inclusiv împotriva rezistenței din Liban.
Ne felicităm poporul iranian pentru această victorie și subliniem că finalizarea detaliilor sale necesită încă perseverență, conducere prudentă și unitate.
În ultimele 40 de zile, Iran și forțele de rezistență din Liban, Irak, Yemen și teritoriile palestiniene au dat lovituri inamicului care nu vor fi uitate niciodată. Iran și axa rezistenței, ca reprezentanți ai onoarei și umanității împotriva celor mai brutali dușmani, au dat o lecție istorică - zdrobirea forțelor inamice, a infrastructurii și a activelor politice, economice, tehnologice și militare până la punctul de colaps, lăsându-le fără altă opțiune decât supunerea.
La începutul războiului, inamicul a crezut că poate domina rapid Iranul militar și forța capitularea prin instabilitate. Ei au presupus că capacitățile de rachete și drone ale Iranului vor fi neutralizate și nu se așteptau la un răspuns regional atât de puternic.
Ei credeau că acest război va distruge Iranul, permițându-le să acționeze liber, să divizeze țara, să-i confiște resursele și să-l arunce într-un haos pe termen lung.
În ciuda pierderii liderului lor, luptătorii iranieni și aliații lor, bazându-se pe credință și inspirați de Imam Hussein, au decis să dea o lecție decisivă - răzbunând acțiunile trecute și asigurându-se că inamicul renunță la orice gând de agresiune viitoare și este forțat să se umilească în fața națiunii iraniene.
Cu această strategie și bazându-se pe o unitate politică și socială fără precedent, Iran și forțele de rezistență au lansat unul dintre cele mai intense războaie hibride din istorie împotriva Statelor Unite și Israelului, atingând toate obiectivele planificate.
Iran și forțele de rezistență pretind că au distrus în mare parte infrastructura militară americană din regiune, au provocat pierderi importante și au asestat lovituri severe forțelor inamice, infrastructurii și activelor, atât la nivel regional, cât și în interiorul teritoriului controlat de Israel. Presiunea a devenit atât de intensă încât niciunul dintre obiectivele principale ale inamicului nu a fost atins și, în circa zece zile, acesta și-a dat seama că nu poate câștiga. A început apoi să caute contact cu Iran prin diverse canale pentru a solicita o încetare a focului.
Oficialii iranieni afirmă că, timp de peste o lună, inamicul a solicitat încetarea ostilităților, dar aceste solicitări au fost respinse, deoarece războiul trebuia să continue până când obiectivele cheie ar fi fost atinse, inclusiv slăbirea inamicului și eliminarea amenințărilor pe termen lung. Iran a respins și numeroase ultimatumuri din partea SUA, subliniind că nu recunoaște astfel de termene-limită.
Autoritățile afirmă acum că majoritatea obiectivelor de război au fost atinse și că inamicul a fost împins într-o înfrângere istorică. Poziția declarată a Iranului este de a continua conflictul atât timp cât este necesar pentru a consolida aceste câștiguri și de a stabili noi realități de securitate și politice regionale bazate pe puterea și influența sa.
În acest context, și în urma aprobării de către Liderul Suprem și Consiliul Suprem de Securitate Națională, s-a decis – având în vedere poziția Iranului pe câmpul de luptă și incapacitatea inamicului de a-și impune amenințările – să se continue negocierile la Islamabad pentru a finaliza detaliile într-un termen maxim de 15 zile.
Iran a respins toate propunerile adverse și, în schimb, a prezentat propriul plan în 10 puncte prin Pakistan. Cererile cheie includ: trecerea controlată prin Strâmtoarea Ormuz sub coordonarea iraniană; încetarea acțiunilor militare împotriva grupurilor aliate; retragerea forțelor americane din regiune; stabilirea unui protocol de securitate în Strâmtoarea Ormuz care să afirme rolul Iranului; compensații integrale pentru daune; eliminarea tuturor sancțiunilor și rezoluțiilor internaționale; eliberarea activelor iraniene înghețate; și aprobarea oficială a acestor termeni într-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU.
Conform oficialilor iranieni, Pakistanul a transmis că SUA a acceptat aceste principii ca bază pentru negocieri, în ciuda poziției sale publice. Pe această bază, Iran a acceptat o perioadă de negociere de două săptămâni la Islamabad.
Se subliniază că această nu înseamnă că războiul s-a încheiat și că Iran va accepta doar o încetare completă a conflictului odată ce toți termenii propunerii sale vor fi finalizați.”
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Armistițiul de 15 zile propus de Trump Iranului în 08.04.2026, după ce amenințase cu o zi mai devreme ca va distruge complet civilizația iraniană, este
CEA MAI MARE ÎNFRÂNGERE DIN ÎNTREAGA ISTORIE A SUA,
o înfrângere mai rușinoasă decât Afganistanul și Vietnamul la un loc. Nu există dubiu!
Ce conține “victoriosul” plan acceptat de Trump după 38 zile de război și mai multe “obliterări” consecutive a dușmanului iranian? Păi iată propunerea în 10 puncte a Iranului, care include:
• Nicio agresiune viitoare
• Iranul păstrează controlul asupra Strâmtorii Ormuz
• Acceptarea îmbogățirii uraniului
• Ridicarea tuturor sancțiunilor
• Forțele americane se retrag din regiune
• Compensări plătite Iranului
• Războiul se încheie pe toate fronturile (inclusiv Liban!)
Mai mult, conform relatărilor AP, Planul de încetare a focului de două săptămâni include dreptul Iranului cât și al Omanului să perceapă taxe (foarte probabil în Yoani) de la navele care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, a declarat miercuri un oficial regional.
Oficialul a declarat că Iranul va folosi banii strânși pentru reconstrucție. OK… Nu e însă clar pentru ce va folosi Oman banii.
Q.E.D.: SUA A ÎNFRÂNT!
RUȘINOS! UMILITOR!
EPOCAL - la propriu!!! Și EPIC, desigur!
Petrodolarul e în perfuzii…
Ca o dovadă a ceea ce am spus mai sus, iată ca
🇺🇸🇮🇷 Trump tocmai ce a repostat declarația ministrului de externe iranian Araghchi, încercând să dobândească astfel bunăvoința dușmanului pe care îl asedia furios și pe care l-a “obliterat” de mai multe ori. (postare pe care o las mai jos)
Îngenuncherea fostului hegemon are drept consecință directă înfrângerea și umilirea partenerului israelian, Prim-ministrul pakistanez spunând că acordul include și Libanul, în contextul în care
🇮🇱🇺🇸 Autoritatea de Radiodifuziune a Israelului a transmis ca Israelul nu a făcut parte din procesul de negociere privind Iranul, însă Vicepreședintele SUA l-ar fi convins pe Satanyahu să ia decizia de a încheia un armistițiu.
Între timp, la ora 04:02 la care scriu aceste rânduri, Iranul continuă să bombardeze Israelul (în Teheran, Kermansah și Beersheba), Arabia Saudită, Qatarul, Kuweitul și Bahrainul, un oficial american declarând pentru Axios ca “Încetarea focului va începe în această seară (ora SUA), dar estimăm că va dura ceva timp până când ordinele vor ajunge la unitățile de pe teren din cadrul IRGC...” QED!
Poate de aceea Oficialii israelieni sunt (un pic) preocupați de acordul temporar de încetare a focului de două săptămâni pe care SUA l-a încheiat cu Iran, conform CNN.
În concluzie, nu știu cum interpretați dvs toate astea, însă mie-mi pare că
SUA A (CAM) CAPITULAT!
Azi, 08.04.2026, SUA tocmai a retrogradat din postura de unic și “undisputed” hegemon la statutul de putere regională, păstrând însă controlul asupra coloniilor precum România și Venezuela de prin Europa și America de Sud.
De aceea sunt convins ca într-adevăr este un moment istoric optim pentru a inaugura un parc cu numele lui Donald Trump în București!
Felicitări Băluță - impecabilă inspirație!
Dumnezeu e mare!
Post scriptum:
🇺🇸🇮🇱🇮🇷 Trump menține un optimism precaut în ceea ce privește negocierile cu Iran, a raportat Fox News. Potrivit canalului de televiziune, “președintele SUA nu dorește să pună în pericol procesul de negociere” căci , Doamne ferește, poate mai adaugă iranienii vreun punct prin plan, și menționează vreo condiție de dezarmare nucleară prin regiune! 😉
Post scriptum 2, la 04:26:
⚠️ ‼️🇮🇱🇮🇷🇱🇧 Presa israeliană: „Israelul” a încetat să tragă și atacurile din Iran și Liban au încetat.
În același timp, 🇮🇷 Liderul suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, ar fi ordonat tuturor ramurilor militare să înceteze focul, conform radiodifuzorului de stat al Iranului, IRIB, la aproximativ două ore după ce Donald Trump a anunțat o încetare a focului.
Armele au tăcut, Slavă Domnului!
Habemus pacem?
Scrieri despre societate, politica internă și justiție
Cel mai întins capitol al cărții este cronica unei bătălii interne: partide, guverne, președinți, servicii, instanțe — și, dincolo de ele, societatea românească întreagă, cu credințele, rănile și speranțele ei. Scrise la cald, adesea în miezul evenimentelor, aceste pagini sunt deopotrivă pamflet și pledoarie — mărturia unui avocat care refuză să despartă politica de drept și dreptul de dreptate.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
La a3-cnn se suferă intens: cele 2 minute de ură de la fiecare buletin de știri tocmai s-au transformat în 2 săptămâni de durere grea… continuă, agonizantă!
Fețele lor… There are some things that money can't buy; for everything else, there's Mastercard.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Astăzi este ziua în care Dumnezeu în care a murit. Da, în Vinerea Mare, Domnul Iisus moare și este așezat, ca orice muritor, într-un mormânt. Noi știm, Dumnezeu prin Fiul Său moare pentru a omorî moartea, pentru a da omului posibilitatea de a se îndumnezei, fiind „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost Hristoase, pe toate umplându-le, Acela ce ești necuprins”. Și, de aceea, moartea lui Dumnezeu Însuși este, paradoxal pentru rațiunea umană, aducătoare de speranță și fericire prin Învierea Lui pe care o știm și o așteptăm chiar în momentele în care cântăm „Astăzi a fost spânzurat pe lemn, Cel ce a spânzurat pământul pe ape. Cu cununa de spini a fost încununat Împăratul îngerilor. Cu porfiră mincinoasă a fost îmbrăcat Cel ce îmbraca cerul cu nori. Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit în Iordan pe Adam. Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii. Cu sulița a fost împuns Fiul Fecioarei! Închinămu-ne patimilor Tale, Hristoase. Arată-ne nouă și slăvita Învierea Ta.” Deci plângem și mergem cu trupul Domnului la groapă deși știm că El va învia… de fapt că el înviază în fiecare zi, în fiecare clipă când este săvârșită liturghia, tot așa cum plângem și ne jelim și când ne ducem apropiații la groapă, deși știm că și ei înviază prin Domnul, nu-i așa?
Interesant este însă cum alege Domnul să moară pentru om… printr-o pedeapsă cruntă, rușinoasă, la care a fost condamnat în urma unui proces aparent nedrept.
De ce spun că procesul a fos „aparent” nedrept?
Pentru că acel „proces” nu avea cum să aibă un altfel de deznodământ. Și Domnul știa asta, căci scris este că mult înainte de judecată Sa, Iisus le-a spus apostolilor Săi:
„Zicând că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni și de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar a treia zi să învieze.” (Luca 9, 22), sau „Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze.” (Marcu 8: 31), „De atunci a început Iisus să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim și să pătimească multe de la bătrâni și de la arhierei și de la cărturari și să fie ucis, iar a treia zi să învieze.” (Matei 16, 21), „Și suindu-Se Iisus la Ierusalim, a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici, și pe drum le-a zis: Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi dat arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte. Și-L vor da neamurilor, ca să-L batjocorească și să-L biciuiască și să-L răstignească, iar a treia zi va învia.” (Matei 20, 17-19) sau „Și erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Și ei erau uimiți și cei ce mergeau după El se temeau. Și luând iarăși la Sine pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi dat arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte și-L vor da păgânilor. Și-L vor batjocori și-L vor scuipa și-L vor biciui și-L vor omorî, dar după trei zile va învia.” (Marcu 10, 32-34).
Deci Dumnezeu știa - ceea ce e absolut firesc - în detaliu ce urma să se întâmple: știa de trădarea lui Iuda, știa de mărturiile mincinoase, știa de judecată viciată de interese, formalism și de ideile preconcepute ale fariseilor și bătrânilor Iudei în frunte cu Ana și Caiafa, știa de lașitatea lui Pilat care urma să se spele pe mâini de orice responsabilitate… tot așa cum știa și de trădarea lui Petru - „Iar Iisus i-a zis: Zic ție, Petre, nu va cânta astăzi cocoșul, până ce de trei ori te vei lepăda de Mine, că nu Mă cunoști.”
„CĂ NU MĂ CUNOȘTI” - lipsa CUNOȘTERII este cauza tuturor acestora - și a trădărilor și a slăbiciunilor sau falselor judecăți, o lipsă a omului cunoscută de Dumnezeu și care nu putea fi înlăturată decât printr-un eveniment epocal: moartea și învierea Sa, eveniment în urma căruia omul urma să cunoască Adevărul și să devină Liber („Iar Iisus i-a zis: Zic ție, Petre, nu va cânta astăzi cocoșul, până ce de trei ori te vei lepăda de Mine, că nu Mă cunoști. (…) Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veți fi într-adevăr. Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți, pentru că cuvântul Meu nu încape în voi.” (Ioan 8: 32, 36, 37)
Să însemne asta că înțelepții și bătrânii știutori ai legii vechi care l-au condamnat la moarte pe Domnul Iisus erau dinainte condamnați să greșească și să trimită la moarte pe Dumnezeul Înomenit - doar Iisus știa că va urma și „farsa judiciară” și chinurile și moartea… și Învierea. Deci știa și felul în care vor judeca și sentința pe care o vor da judecătorii Lui. N-au avut oare aceștia nicio șansă să se salveze de crima de a-l trimite la moarte pe Fiul lui Dumnezeu? Personal, individual fiecare avea LIBERTATEA, posibilitatea efectivă de a nu greși (astfel cum a fost cazul lui Nicodim, un fariseu, fruntaș al iudeilor, „învățător al lui Israel” (Ioan 3,10) și membru al sanhedrinului, care a crezut că Iisus este Mesia, Hristosul, Mântuitorul și care acum este pomenit în rândul Sfinților bisericii alături de bogatul Iosif din Arimateea), însă colectivitatea fariseilor era NECESAR să greseșască, o necesitate fundamentată pe nebunia înțelepciunii lumii ăsteia, dar și pe necesitatea mântuirii prin împlinirea celor prorocite. Și iată că NECESITATEA împlinirii economiei divine a înfrânt LIBERTATEA personală majorității celor din Sinedriu, astfel cum o anunțase deja Domnul Iisus. Dar nu a anulat-o: Nicodim fiind exemplul pe care Dumnezeu ni-l dă în acest sens!
Pentru a face „cuvântul Său să încapă în noi”, pentru aceasta a fost nevoie și de judecată strâmbă - însă conformă cu „logica lumii”, și de bătăi, și de cununa de spini, de cruce, de moarte. Și mai ales, a fost nevoie să infirme prin cunoașterea Adevărului Învierii înțelepciunea și știința rațională „a acestui veac”: „Căci scris este: «Pierde-voi înțelepciunea și știința celor învățați o voi nimici». Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este cercetătorul acestui veac? Oare n-a dovedit Dumnezeu nebună înțelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru înțelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înțelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred, prin nebunia propovăduirii.” (I Corinteni 1: 19-21).
Înfierea și Învierea sunt pentru cei în care încape Cuvântul Domnului, pentru cei care cunosc Adevărul și care devin liberi de limitele strâmte și formale ale „înțelepciuni lumii acesteia” și a „științei celor învățați” cărora Domnul le spune „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că închideți împărăția cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați.”
De aceea, azi suntem chemați să nu privim cu ochii minții și ai rațiunii mormântul Domnului, privire ce ne-ar aduce doar tristețe și disperare, ci cu ochii inimii, ai Cunoașterii, inima fiind singura unde „încape” Cuvântul Lui și Lumina Învierii Lui, cea care ne va face să înțelegem cuvântul ce se va citi mâine noapte: „Și celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.”, (Ioan 1: 12,13), ascultând și cunoscând cuvântul Domnului potrivit căruia „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel Care M-a trimis pe Mine, are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viață.” (Ioan 5: 24).
De aceea să fim curajoși ca Nicodim și să opunem LIBERTATEA noastră de a alege Calea, Adevărul și Viața NECESITĂȚII lumii acesteia de merge spre moarte și distrugere prin false și nedrepte judecăți, prin crime odioase săvârșite zi de zi în numele unor „juste cauze” și în „apărarea unor legi” de dânșii făcute și interpretate.
Înfierea și Împărăția lui Dumnezeu se iau cu credință, cunoaștere… dar și cu mult curaj: „împărăția cerurilor se ia prin străduință și cei ce se silesc pun mâna pe ea.” (Matei 11: 12).
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
“Și celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.” (Ioan 1: 12, 13)
Creștinismul fără căutarea îndumnezeirii (θέωσις) nu este decât idolatrie sau utopie socio-politică!
De aceea Maxim Mărturisitorul spune ca Dumnezeu S-a înomenit pentru ca omul să se îndumnezeiască. Dovada?
“Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine.
Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic.” (Ioan 15: 4, 5)
Sau, și mai clar:
“Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:
Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.” (Ioan 17: 21-23)
Să rămânem în Domnul și vii vom fi în veac, căci
“oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?” (Ioan 11: 26)
Hristos a înviat!
Propuneri de modificări legislative
Criticii i se cere să și construiască. Capitolul adună textele în care autorul trece de la diagnostic la remediu: proiecte și propuneri legislative, amendamente, petiții — de la Legea Suveranității, Constituția Suveranității și Legea Solidarității până la legea offshore. Sunt paginile cele mai tehnice ale cărții, dar și cele mai limpezi despre ce ar trebui, în viziunea autorului, să devină statul român.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Știi că în casa de vis-a-vis de tine are loc o crimă? Știi și taci? Ești un monstru!
Ești la fel de criminal precum cel care apasă pe trăgaci sau care vâră cuțitul în inima victimei!
Dacă mai și cauți justificări pentru crimă pe care să le și expui public înainte sau în timpul săvârșirii faptei de către criminal sau încurajezi criminalul să săvârșească monstruoasa faptă, chiar și din punct de vedere juridic, fapta poate fi încadrată fie ca fiind o complicitate, o complicitate morală, fie o instigare și întrunește elementele de tipicitate ale acestor infracțiuni.
Până aici cred ca am fost destul de clar și concis. Pai hai sa vedem cine sunt monștrii din jurul nostru:
Știi și taci când 40.000 de copii și femei sunt uciși în Gaza? Ești un monstru!
Știi și taci când mii de oameni sunt omorâți de bombe sub dărâmături doar pentru ca s-au născut într-o țară anume? Ești un monstru!
Știi și taci când oameni de știință și politicieni sunt uciși alături de întregile lor familii, hotărârea de “condamnare la moarte” fiind luată de niște politicieni corupți? Ești un monstru!
Știi și taci când unii oameni și unele popoare sunt tâlhăriți de bogățiile lor doar pentru ca tâlharii consideră ca ei au mai mare nevoie de ele? Ești un monstru!
Știi și taci când oameni sunt răpiți și încarcerați fără motiv? Ești un monstru!
Știi și taci când unor oameni li se administrează tratamente medicale împotriva voinței lor? Ești un monstru!
Știi și taci atunci când unii sunt condamnați la ani grei de închisoare fără nicio vină? Ești un monstru!
Știi și taci când unora li se fură dreptul de a alege și de a fi ales? Ești un monstru!
Știi și taci ca unora li se ia dreptul la liberă exprimare doar pentru ca celor care au puterea nu le convine ce aud? Ești un monstru!
Știi și ești conștient de toate cele de mai sus… și tot taci? Ești un monstru mai monstruos chiar decât cei care au făcut fiecare faptă în parte, fiind complice la tot răul lumii!
Până la urmă, lumea asta e plină de monștri… și deci merită tot ce i se întâmplă!
Rog monștrii care vor citi rândurile de mai sus să se simtă direct vizați și să o ia întocmai cum am zis: sunt niște monștri și merită toate monstruozitățile care li se vor întâmpla și lor.
(Acesta nu e un pamflet!)
Sfârșit
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Pe scurt - comparând cu randamentul mediu al unei economisiri private, statul îl păgubește pe asigurat cu o sumă între 631.000–948.000 lei, în funcție de cât trăiește după pensie… dacă o apucă!
Dacă moare în primul an de pensionare, statul „păstrează” 556.875 lei plătiți net, fără a calcula dobânzi la aceștia.
E simplu, e aritmetic.
Iată demonstrația: Pensionarul român, plătit toată viața lui la nivel de SALARIU MINIM (!!!), pentru a putea „cheltui” tot ceea ce a contribuit o viață, ar trebui să trăiască cel puțin 105 ani (Pensia publică plus capitalul brut Pilon II) sau 117 ani și o lună de viață - nici nu mai vorbim pentru cei la salariu mediu sau de top. (Numai pensia publică, fără Pilonul II). Sau, dacă vreți o sumă, economisirea integrală a contribuției, la 5% brut anual timp de 45 de ani, lasă aproximativ 1,65 milioane lei după impozitul pe dobânzi și CASS. Diferența față de pensiile publice cumulate plus capitalul brut Pilon II este de aproximativ 631.000–948.000 lei, în funcție de durata vieții analizată…
Și toate cele analizate mai jos exclud ipoteza tristă în care nu apuci să profiți nici o zi de pensie, situație în care statul păstrează toți banii, iar urmașii tăi sunt lipsiți și de dreptul de a li se mulțumi că li s-a ciuntit masa succesorală cu sute de mii, dacă nu chiar milioane de lei, chiar și de pe urma unui angajat cu salariul minim pe economie!
Curat stat social, România asta… adică luăm, care va să zică, de la societate și dăm la stat și la oligarhii care îl controlează - la Rheinmetal, spre exemplu! Art. 1 alin 3 spune că „România este stat de drept, democratic și social…” În acest moment fiecare noțiune a fost definitiv compromisă în a II-a Republică!
*
**
Las mai jos, pentru curioși, demonstrația pe larg a celor spuse mai sus și o comparație între pensia obligatorie și economisirea individuală a aceleiași contribuții.
Am avut ceva mai devreme o discuție cu un amic și ne-am pus problema enunțată in titlul de-ai sus - clasica întrebare „cu cât ne fură statul?” Părerile erau împârțite… eu, convins că pensionarul e ciordit grav de stat, el - că statul „câștigă”, dar „câștigă” puțin, moderat, din contribuțiile noastre.
Desigur am eliminat din modelul nostru de calcul „caracterul social” (faptul că cei care plătesc azi contribuții pentru pensii nu își plătesc lor, ci plătesc pensiile pensionarilor de azi), eliminând astfel și pericolul de schemă Ponzi care planează asupra sistemului de pensii în toată lumea civilizată.
Pentru a putea avea un reper simplu și a nu ne rătăci in modificări legislative și evoluții ale salariilor in timp, am luat ca reper un cetățean care se angajează azi și e plătit cu salariul minim pe toată durata vieții active și care contribuie la pensie neîntrerupt timp de 45 de ani.
Întrebarea care în jurul căreia s-a iscat disputa e următoarea: Dacă tânărul angajat ar putea păstra acești bani și i-ar depune lunar la bancă, reinvestind dobânda, ar avea mai mult la bătrânețe decât îi dă statul? Eu eram deja convins că da, dar nu știam cu cât.
Desigur, pentru a avea un răspuns rapid și cu probabilități mici de erori de calcul am făcut apel la AI. Iată ce ne-a spus:
„În simularea noastră, la o dobândă anuală constantă de 5%, diferența depășește un milion de lei în favoarea economisirii individuale, chiar dacă omul trăiește până la 85 de ani. Este un rezultat care merită discutat. Dar, pentru a înțelege ce demonstrează, trebuie să privim atât cifrele, cât și ipotezele lor.
Calculul de mai jos estimează un cost de oportunitate; nu demonstrează un furt și nici existența unei sume pe care statul ar încasa-o ca profit. (Desigur, Chat GPT e extrem de „corect politic” dar și prudent, chiar grijuliu, când calculează pentru stat - fapt care va întări concluziile noastre! Dar să revenim la analiză:)
Cât pleacă din salariul unui om
Pornim de la salariul minim brut general de 4.325 lei, aplicabil din iulie 2026. Pentru salariatul eligibil pentru facilitatea de 200 lei, baza contribuției este de 4.125 lei. CAS de 25% înseamnă 1.031,25 lei lunar. [1, 2]
Din această contribuție, aproximativ 835,31 lei merg către pensia publică, iar 195,94 lei către Pilonul II. Componenta privată este inclusă în CAS, nu se plătește suplimentar. [3]
Între 20 și 65 de ani sunt 540 de luni de contribuție. Totalul plătit ar fi:
1.031,25 lei × 540 luni = 556.875 lei.
Pentru acest exercițiu menținem constante salariul, facilitatea fiscală și cotele de contribuție pe întreaga perioadă.
Ce s-ar întâmpla dacă banii ar fi economisiți individual
Presupunem că angajatul ar putea depune integral contribuția la sfârșitul fiecărei luni într-un cont bancar, fără retrageri, cu reinvestirea dobânzii.
La o dobândă brută anuală efectivă constantă de 5%, calculată prin rata lunară echivalentă, după 45 de ani ar acumula:
556.875 lei din depunerile proprii;
1.289.627 lei dobânzi brute efectiv generate în scenariul taxat;
128.963 lei impozit pe dobânzi;
68.040 lei CASS;
1.649.499 lei capital final net de aceste obligații fiscale.
Câștigul rămas peste depunerile proprii este de 1.092.624 lei. Valorile sunt rotunjite individual; calculul folosește valorile nerotunjite. Suma anterioară de 2.021.180 lei era calculată fără taxe. Diferența de aproximativ 371.682 lei include atât obligațiile fiscale, cât și dobânzile care nu se mai acumulează pentru sumele scoase din cont.
Ce taxe am aplicat
Impozitul pe dobânzile bancare este de 10%, reținut de bancă la creditarea dobânzii. Nu se aplică depunerilor proprii și nu se scade o singură dată la finalul celor 45 de ani. [6]
Separat, se poate datora CASS. Pentru anul 2026, reperul este salariul minim de 4.050 lei de la 1 ianuarie, chiar dacă salariul minim curent este 4.325 lei. Plafoanele veniturilor relevante sunt 24.300, 48.600 și 97.200 lei; CASS anuală este, după caz, 2.430, 4.860 sau 9.720 lei. Sub 24.300 lei nu rezultă CASS obligatorie în acest scenariu. La încadrarea dobânzilor în plafoane folosim suma după impozitul reținut. [7, 8]
Presupunem că salariatul nu are alte venituri care se cumulează la aceste plafoane și nu beneficiază de excepții personale. CASS reținută din salariu nu elimină obligația aferentă dobânzilor care ating plafonul.
Simularea îngheață cotele și plafoanele din 2026 pe 45 de ani fiscali compleți, la fel ca ceilalți parametri. Dobânda este creditată lunar, impozitul de 10% este reținut lunar, iar CASS este rezervată la finalul fiecărui an din economii, fără a mai produce dobândă. Rezervarea este o convenție de calcul, nu termenul legal de plată. Nu modelăm un prim an calendaristic parțial.
În acest model, CASS apare din anul 26: 2.430 lei anual în anii 26–37 și 4.860 lei anual în anii 38–45. Nu se atinge pragul de 24 de salarii minime. Dobânda netă efectivă înainte de CASS este de aproximativ 4,4899% anual, deoarece impozitul se reține la fiecare creditare lunară.
Fără CASS, dar cu impozitul de 10% pe dobânzi, capitalul ar fi de 1.748.436 lei. Cu ambele obligații incluse, rămâne 1.649.499 lei. Dobânda de 5% este o ipoteză, nu o ofertă garantată pentru 45 de ani; nu am inclus comisioane bancare.
Ce oferă sistemul de pensii în aceeași simulare
Aplicând formula actuală pentru 45 de ani contributivi, inclusiv punctele de stabilitate și corecția pentru participarea la Pilonul II, pensia publică estimată este de 2.642 lei brut lunar.
Pentru acest calcul am înghețat și câștigul salarial mediu de referință la 9.192 lei, și valoarea punctului de referință la 81 lei. Nu este o prognoză pentru anul 2071, ci aplicarea parametrilor actuali unei cariere ipotetice complete. [4, 5]
Separat, contribuțiile la Pilonul II ar produce un capital estimat de 384.024 lei, dacă presupunem același randament anual de 5%, înainte de taxe și comisioane.
Acest capital trebuie inclus în comparație. Excluderea lui ar exagera dezavantajul sistemului obligatoriu.
Diferența după taxarea economisirii bancare
Presupunem că, după 65 de ani, pensia publică nu se indexează, iar capitalurile bancar și privat nu mai produc randament. Comparăm astfel capitalul disponibil la pensionare cu totalul pensiilor publice încasate ulterior plus capitalul Pilonului II.
Toate sumele din tabel sunt exprimate în lei.
Indicator / vârsta finală
75 de ani
80 de ani
85 de ani
Pensie publică încasată
317.040
475.560
634.080
Capital Pilon II
384.024
384.024
384.024
Total sistem obligatoriu
701.064
859.584
1.018.104
Economisire integrală la bancă
2.021.180
2.021.180
2.021.180
Diferență în favoarea economisirii
1.320.116
1.161.596
1.003.076
Indicator / vârsta finală
75 de ani
80 de ani
85 de ani
Pensie publică încasată
317.040
475.560
634.080
Capital Pilon II
384.024
384.024
384.024
Total sistem obligatoriu
701.064
859.584
1.018.104
Economisire bancară după taxe
1.649.499
1.649.499
1.649.499
Diferență față de totalul anterior
948.435
789.915
631.395
Valorile sunt rotunjite la leu. Sunt comparații nominale, fără ajustare pentru inflație sau pentru momentul încasării banilor. Capitalul bancar este după impozitul pe dobânzi și CASS; pensia publică și capitalul Pilonului II sunt valorile brute din calculul anterior. Tabelul nu reprezintă o comparație integrală net-la-net a tuturor încasărilor: taxarea plăților din Pilonul II depinde de modalitatea de plată, nefixată aici. Capitalul Pilonului II este adăugat o singură dată; tabelul nu presupune retragerea sa imediată.
Pentru cine trăiește până la 85 de ani, capitalul bancar ar permite, matematic, consumarea a aproximativ 6.873 lei lunar timp de 20 de ani, fără nicio dobândă suplimentară după pensionare.
Pensia publică plus repartizarea capitalului Pilonului II pe aceeași perioadă ar însemna aproximativ 4.242 lei lunar. Diferența este de circa 2.631 lei pe lună, în ipotezele alese.
Ce poate și ce nu poate demonstra această comparație
Sistemul public funcționează prin finanțarea pensiilor curente și acordarea unor drepturi viitoare. Contribuția la Pilonul I nu este un depozit personal care acumulează dobândă. De aici apare diferența structurală față de economisirea individuală.
Totuși, pensia publică se plătește pe durata vieții. Un capital consumat după un plan de 20 de ani se epuizează la 85 de ani; pensia publică nu încetează atunci. Sistemul oferă și protecții precum pensia de invaliditate și pensia de urmaș, în condițiile legii, pe care această comparație nu le evaluează financiar. [5]
De asemenea, înghețarea pensiei timp de decenii, concomitent cu presupunerea unei dobânzi pozitive constante, influențează puternic rezultatul. Indexarea pensiei, variația dobânzilor, taxele și inflația pot modifica substanțial diferența. Eliminarea contribuțiilor ar ridica și problema finanțării pensionarilor existenți, cost absent din acest exercițiu individual.
Câți ani ar trebui să trăiască pentru a egala economiile bancare?
Pentru comparația completă din acest articol, includem atât pensia publică, cât și capitalul Pilonului II. Capitalul bancar după impozitul pe dobânzi și CASS este de 1.649.498,93 lei, iar capitalul brut Pilon II este de 384.024,28 lei. Diferența care trebuie acoperită prin pensia publică este de 1.265.474,65 lei.
La o pensie publică de 2.642 lei lunar, calculul este:
(1.649.498,93 − 384.024,28) ÷ 2.642 = 478,98 luni de pensie.
Pragul este atins la a 479-a pensie lunară, adică după 39 de ani și 11 luni de pensionare. Pentru pensionarea la 65 de ani, aceasta înseamnă o vârstă de aproximativ 104 ani și 11 luni — aproape 105 ani. La 479 de plăți, pensia publică cumulată este de 1.265.518 lei; adăugând capitalul brut Pilon II, totalul ajunge la 1.649.542,28 lei.
Dacă luăm în calcul numai pensia publică, fără Pilonul II, egalarea capitalului bancar ar necesita 1.649.498,93 ÷ 2.642 = 624,34 luni. Pragul ar fi depășit la a 625-a pensie lunară, după 52 de ani și o lună de pensionare, adică în jurul vârstei de 117 ani și o lună. Acest al doilea calcul este doar o comparație parțială, deoarece exclude banii acumulați în Pilonul II.
Aceste vârste exprimă o egalare nominală a sumelor, nu o prognoză și nici o rentabilitate actuarială. Menținem pensia neschimbată și presupunem zero dobândă sau randament după 65 de ani, atât pentru economiile bancare, cât și pentru capitalul privat. Capitalul Pilonului II este numărat o singură dată, la valoarea brută, fără a modela calendarul sau fiscalitatea plăților. Nu evaluăm inflația, momentul încasării banilor ori protecțiile de invaliditate și de urmaș. Indexarea pensiei sau obținerea unor randamente după pensionare ar schimba vârsta calculată.
*
Concluzia (corectă politic a Chat GPT!!!)
În scenariul analizat, economisirea integrală a contribuției, la 5% brut anual timp de 45 de ani, lasă aproximativ 1,65 milioane lei după impozitul pe dobânzi și CASS. Diferența față de pensiile publice cumulate plus capitalul brut Pilon II este de aproximativ 631.000–948.000 lei, în funcție de durata vieții analizată. Afirmația anterioară că avantajul depășește un milion de lei până la 85 de ani nu se mai susține în această variantă fiscalizată.
În aceleași ipoteze, pensia publică și capitalul brut Pilon II ar egala economisirea bancară după taxe abia după aproape 40 de ani de pensionare, în jurul vârstei de 105 ani.
Putem deci formula o critică precisă: obligativitatea contribuției are un cost de oportunitate, iar cetățeanul are dreptul să vadă transparent ce protecție primește în schimbul banilor pe care nu îi poate (în sensul ca e lipsit de dreptul de a) economisi și administra singur.”
După 45 de ani de muncă, această întrebare merită un răspuns în cifre, cu toate ipotezele la vedere.”
[1] HG nr. 146/2026 — salariul minim brut — Consultă sursa [2] ANAF — suma neimpozabilă în 2026 — Consultă sursa [3] Casa de Pensii a Municipiului București — indicatorii pentru 2026 — Consultă sursa [4] Casa Județeană de Pensii Arad — informații pentru 2026 — Consultă sursa [5] Legea nr. 360/2023 — inclusiv art. 83–85 — Consultă sursa
Vezi postarea pe FacebookAdresa permanentă a postării originale, așa cum a fost publicată pe pagina autorului.
Să continuăm postarea de ieri, „Cu cât fură statul viitorul pensionar român?” — făcând calculul, de data aceasta, la salariul mediu.
Pe scurt — ieri am făcut socoteala pentru românul plătit o viață întreagă cu salariul minim. Azi o facem pentru cel plătit cu salariul mediu brut pe economie — 9.497 lei, cât a raportat INS pentru august 2026. Și răspunsul e și mai dur: cu cât muncești mai bine plătit, cu atât îi donezi statului mai mult.
În 45 de ani de muncă, omul nostru plătește la pensie 2.374,25 lei pe lună — 1.282.095 lei în total, fără un leu dobândă. Dacă ar fi fost lăsat să-i pună lunar la bancă, cu 5% pe an, ar fi ieșit la pensie cu 3.720.556 lei — după ce statul și-ar fi luat deja impozitul pe dobânzi și CASS-ul!
Statul îi dă în schimb o pensie de 4.367 lei brut (4.107 lei în mână) și un Pilon II de circa 884.000 lei. Dacă moare la 85 de ani, a primit în total 1,93 milioane. Dacă moare la 75, 1,41 milioane.
Diferența — între 1,79 și 2,31 milioane de lei — rămâne la stat.
Ca să-și recupereze banii, ar trebui să trăiască 119 ani și două luni. Socotind pensia pe care o primește efectiv în mână, 122 de ani și șapte luni. Iar dacă ar fi să-i dea statul doar pensia publică, fără Pilonul II, 136 de ani!
E simplu, e aritmetic. Și de aici titlul: pensionarul nu e un asistat social care trăiește din mila bugetului. E un creditor care a împrumutat statul, fără dobândă, timp de 45 de ani — și un donator care îi lasă, la sfârșit, tot ce nu apucă să încaseze.
Las mai jos, pentru curioși, demonstrația pe larg — cu toate cifrele și toate ipotezele la vedere.
De ce pensionarii NU sunt asistați sociali:
Tot mai des auzim, din gura guvernanților și a „analiștilor” de serviciu, că pensiile „apasă pe buget”, că pensionarii „trăiesc din munca celor activi”, că sistemul „îi întreține”. Discursul nu e întâmplător: îl pregătește pe contribuabil să accepte înghețări, „corecții” și amânări, ca și cum pensia ar fi o milă, nu o datorie.
Asistatul social primește un ajutor pentru care nu a contribuit — și bine face statul că i-l dă, pentru că acesta e rostul unui stat social.
Pensionarul, în schimb, a plătit. A plătit lună de lună, 45 de ani, înainte să primească vreun leu. Constituția nu pune pensia la capitolul pomană, ci la capitolul drepturilor: art. 47 alin. (2) spune că cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asigurări sociale prevăzute de lege. Iar Legea nr. 360/2023 așază sistemul public pe principiul contributivității — pensia se calculează după ce ai plătit.
Prin urmare, întrebarea corectă nu este „cât îl costă pe stat pensionarul?”, ci „cât îi datorează statul pensionarului — și cât din această datorie nu va plăti niciodată?” La asta răspund cifrele de mai jos.
Creditor: statul îi dă înapoi, în rate, exact ce a luat — fără dobândă
Din cei 2.374,25 lei plătiți lunar, 1.923,14 lei merg la sistemul public (Pilonul I), iar 451,11 lei la Pilonul II [2]. În 45 de ani, numai partea publică se adună la 1.038.497 lei. Acesta e „împrumutul” pe care omul i l-a dat statului.
Statul îl rambursează în rate de 4.367 lei brut pe lună. Nominal — fără niciun leu dobândă pentru cei 45 de ani în care s-a folosit de bani — abia la a 238-a pensie, adică la 84 de ani și 10 luni. Dacă socotim pensia pe care o încasează efectiv, după ce statul își reia din ea CASS și impozit (cam 260 de lei pe lună), recuperarea vine la a 253-a pensie: 86 de ani și o lună.
Acum puneți alături datele Eurostat pentru 2024: un bărbat român de 65 de ani mai are de trăit, în medie, 15,1 ani; o femeie, 19,1 ani. Adică bărbatul moare, statistic, pe la 80 de ani, femeia pe la 84. Așadar, românul obișnuit de salariu mediu nu apucă să-și vadă înapoi nici măcar suma nominală pe care a dat-o — darămite dobânda!
Orice bancă din lume care ar restitui un depozit după 45 de ani, fără dobândă, în rate pe care deponentul nu apucă să le încaseze, ar fi închisă de autorități în aceeași zi. Statul o face și o numește „solidaritate”.
(Grafic 2. Creditor fără dobândă: când își primește omul înapoi, nominal, banii dați la Pilonul I)
Donator: tot ce ar fi produs banii lui rămâne la stat
Aceiași 1.038.497 lei din Pilonul I, puși la bancă la 5% pe an, după impozit și CASS, ar fi devenit 3.018.099 lei. Diferența de aproape două milioane de lei este dobânda pe care omul o donează statului — fără să fi semnat vreun contract de donație și fără să fi fost întrebat vreodată.
Și dacă socotim pensia în mână, nu brută, donația crește la 2.343.543 lei (75 de ani), 2.097.107 lei (80 de ani) și 1.850.671 lei (85 de ani).
Pe lună: capitalul bancar i-ar fi permis să cheltuiască 15.502 lei lunar timp de 20 de ani, fără niciun leu dobândă după pensionare. Statul îi dă, cu tot cu Pilonul II împărțit pe aceeași perioadă, 8.051 lei. Diferența: 7.451 lei în fiecare lună — aproape încă două pensii publice, pe care nu le va vedea niciodată.
(Grafic 3. „Donația” pensionarului către stat, după vârsta la deces)
La ce vârstă își recuperează pensionarul român banii? La una pe care n-o atinge nimeni!
Socoteala e una singură: din capitalul bancar de 3.720.556 lei scădem cei 884.140 lei din Pilonul II și împărțim restul la pensia lunară de 4.367 lei. Rezultă 649,5 luni. Egalarea vine la a 650-a pensie — după 54 de ani și două luni de pensionare, adică la 119 ani și două luni.
Cu pensia netă de 4.107,27 lei, egalarea vine la a 691-a pensie — 122 de ani și șapte luni. Cel mai bătrân om atestat vreodată, franțuzoaica Jeanne Calment, a murit la 122 de ani și cinci luni. Pensionarul nostru de salariu mediu ar trebui s-o întreacă — și tot n-ar ajunge decât la egalitate cu banca!
Iar dacă lăsăm deoparte Pilonul II și comparăm doar pensia publică cu economisirea integrală, pragul este depășit la a 852-a pensie, pe la 136 de ani
(Grafic 4. Vârsta la care sumele primite de la stat egalează economisirea bancară)
Cu cât câștigi mai mult, cu atât donezi mai mult
Pus alături de calculul de ieri, rezultatul e grăitor:
Contribuțiile cresc de 2,3 ori; donația crește de 2,4 până la 2,8 ori; iar vârsta la care îți recuperezi banii urcă cu 14 ani. Cu alte cuvinte, cine muncește mai mult și e plătit mai bine e și cel mai „generos” cu statul.
Să fim cinstiți până la capăt: o parte din explicație stă chiar în formula pensiei. Punctele de stabilitate — 16,25 pentru 45 de ani — sunt aceleași pentru toți, așa că ele cântăresc mai mult la pensia mică decât la cea mare; în plus, factorul de corecție pentru participarea la Pilonul II reduce punctajul. Asta înseamnă că o parte din „donația” salariatului mediu merge, prin sistem, la colegul cu salariu mic. Ar fi chiar frumos — dacă statul ar spune-o deschis și n-ar folosi tocmai această solidaritate ca argument că pensionarii ar fi „o povară”.
(Grafic 5. Salariul minim față de salariul mediu: donația și vârsta de recuperare)
O precizare cinstită față de articolul de ieri — și ce rămâne valabil
Ieri am scris că, dacă omul moare în primul an de pensie, statul „păstrează” tot ce a plătit. Trebuie să precizez: banii din Pilonul II nu-i păstrează statul — sunt un activ personal și revin moștenitorilor, potrivit legii. În cazul de azi, asta înseamnă cei aproximativ 884.000 lei acumulați din 243.598 lei contribuții.
Rămâne însă valabil — și e destul de grav — tot restul. Cei 1.038.497 lei plătiți la Pilonul I nu formează un cont transmisibil prin moștenire. Dacă omul moare după exact un an de pensie, a încasat 52.404 lei brut. Diferența de 986.093 lei nu ajunge la copiii lui, ci rămâne în sistem. Legea prevede, în anumite condiții, pensie de urmaș și ajutor de deces — dar acestea nu sunt o restituire, ci tot o „protecție” acordată după regulile și pe măsura statului.
Ipotezele, la vedere:
salariu brut constant de 9.497 lei (INS, august 2026), 45 de ani contributivi, între 20 și 65 de ani, fără întreruperi;
CAS de 25%, din care 4,75 puncte procentuale la Pilonul II și 20,25 puncte procentuale la sistemul public;
dobândă brută anuală efectivă constantă de 5%, aplicată lunar (≈ 0,4074% pe lună), depuneri la sfârșitul fiecărei luni, fără comisioane bancare;
impozit de 10% pe dobânzi, reținut la fiecare creditare (290.650 lei în total); CASS pe dobânzi după plafoanele din 2026 — 24.300, 48.600 și 97.200 lei, cu obligații de 2.430, 4.860 și 9.720 lei — apărând din anul 15, 24 și respectiv 36 (177.390 lei în total);
pensia: 9.497 ÷ 9.192 × 0,81 ≈ 0,8369 puncte pe an × 45 de ani = 37,66 puncte, plus 16,25 puncte de stabilitate = 53,91 puncte × 81 lei = 4.367 lei brut, întregit în favoarea pensionarului;
pensia netă: CASS de 136,70 lei și impozit de 123,03 lei, rezultând 4.107,27 lei;
Pilonul II: 451,11 lei lunar la 5% pe an, rezultând 884.140 lei brut, înainte de taxe și comisioane;
după 65 de ani: pensia rămâne înghețată, iar nici capitalul bancar, nici Pilonul II nu mai produc randament.
Știu, obiecția vine imediat: pensia se indexează, dobânzile variază, inflația mănâncă din toate. Așa este — și oricine vrea poate reface calculul cu alte ipoteze; le-am lăsat pe toate la vedere tocmai pentru asta. Dar indexarea nu e un cadou: e încercarea, de cele mai multe ori parțială, de a-i păstra pensionarului puterea de cumpărare a banilor pe care statul i-a folosit gratis 45 de ani. Iar protecțiile de invaliditate și de urmaș, pe care nu le-am evaluat în bani, sunt reale și le trec cinstit în coloana statului. Rămâne ca statul să ne arate, la rândul lui, cifrele.
(Și, ca și ieri, calculul nu ține seama de „caracterul social” al sistemului — faptul că din contribuțiile de azi se plătesc pensiile de azi. Comparăm doar ce a dat și ce primește cetățeanul român.)
*
Concluzia — de data aceasta, fără mănușile „corectitudinii politice”
Un român plătit o viață întreagă cu salariul mediu brut de 9.497 lei, lăsat să-și pună contribuția la bancă la 5% pe an, ar fi ieșit la pensie, după 45 de ani, cu 3,72 milioane de lei în cont. Curați — după ce statul și-ar fi luat deja impozitul pe dobânzi și CASS-ul!
Sistemul obligatoriu — pensia publică plus Pilonul II, socotite amândouă brut, adică în varianta cea mai favorabilă statului — îi dă cu 1,79 până la 2,31 milioane de lei mai puțin, după cum moare la 85 sau la 75 de ani. Aceasta este donația. Nimeni nu l-a întrebat dacă vrea s-o facă.
Ca să-și vadă banii înapoi, ar trebui să trăiască până la 119 ani și două luni. Iar dacă socotim pensia așa cum o primește el efectiv, după ce statul își reia din ea CASS-ul și impozitul, abia la a 691-a pensie — la 122 de ani și șapte luni. Mai mult decât a trăit vreodată vreun om atestat pe acest pământ. Sunt praguri nominale, legate de pensia înghețată și de banii ținuți fără dobândă după 65 de ani; schimbați ipotezele și vârsta se mută. Aștept însă să ni se arate un scenariu realist în care pensionarul își ia banii înapoi si la ce vârsta...
*
Pensionarul român nu este, așadar, un asistat social care „trăiește din bugetul statului”. Este un creditor care i-a împrumutat statului banii lui, fără dobândă, timp de 45 de ani, și pe care statul îl plătește în rate pe care, statistic, nu apucă să le încaseze. Și este un donator care îi lasă statului, la sfârșit, între 1,8 și 2,3 milioane de lei — fără act de donație, fără notar și fără să fie întrebat.
Iar cine îl numește „povară” fie nu știe aritmetică, fie o știe prea bine… și e absolut ticalos!
Curat stat social, România asta! Art. 1 alin. (3) din Constituție spune că România este stat de drept, democratic și social. În a II-a Republică, „social” a ajuns să însemne că omul dă, statul ia — iar la sfârșit tot omul e făcut să se simtă dator.
Cetățeanul are dreptul să vadă aceste cifre negru pe alb și să i se spună transparent cât îl costă contribuția obligatorie și ce primește, de fapt, în schimb!!! Măcar atât să primească în schimbul “donației” făcute statului român!
Vezi postarea pe FacebookAdresa permanentă a postării originale, așa cum a fost publicată pe pagina autorului.
