17 octombrie 2026, ora 16:36

Cu cât fură statul viitorul pensionar român?

Pe scurt - comparând cu randamentul mediu al unei economisiri private, statul îl păgubește pe asigurat cu o sumă între 631.000–948.000 lei, în funcție de cât trăiește după pensie… dacă o apucă!

Dacă moare în primul an de pensionare, statul „păstrează” 556.875 lei plătiți net, fără a calcula dobânzi la aceștia.

E simplu, e aritmetic.

Iată demonstrația: Pensionarul român, plătit toată viața lui la nivel de SALARIU MINIM (!!!), pentru a putea „cheltui” tot ceea ce a contribuit o viață, ar trebui să trăiască cel puțin 105 ani (Pensia publică plus capitalul brut Pilon II) sau 117 ani și o lună de viață - nici nu mai vorbim pentru cei la salariu mediu sau de top. (Numai pensia publică, fără Pilonul II). Sau, dacă vreți o sumă, economisirea integrală a contribuției, la 5% brut anual timp de 45 de ani, lasă aproximativ 1,65 milioane lei după impozitul pe dobânzi și CASS. Diferența față de pensiile publice cumulate plus capitalul brut Pilon II este de aproximativ 631.000–948.000 lei, în funcție de durata vieții analizată…

Și toate cele analizate mai jos exclud ipoteza tristă în care nu apuci să profiți nici o zi de pensie, situație în care statul păstrează toți banii, iar urmașii tăi sunt lipsiți și de dreptul de a li se mulțumi că li s-a ciuntit masa succesorală cu sute de mii, dacă nu chiar milioane de lei, chiar și de pe urma unui angajat cu salariul minim pe economie!

Curat stat social, România asta… adică luăm, care va să zică, de la societate și dăm la stat și la oligarhii care îl controlează - la Rheinmetal, spre exemplu! Art. 1 alin 3 spune că „România este stat de drept, democratic și social…” În acest moment fiecare noțiune a fost definitiv compromisă în a II-a Republică!

*

**

Las mai jos, pentru curioși, demonstrația pe larg a celor spuse mai sus și o comparație între pensia obligatorie și economisirea individuală a aceleiași contribuții.

Am avut ceva mai devreme o discuție cu un amic și ne-am pus problema enunțată in titlul de-ai sus - clasica întrebare „cu cât ne fură statul?” Părerile erau împârțite… eu, convins că pensionarul e ciordit grav de stat, el - că statul „câștigă”, dar „câștigă” puțin, moderat, din contribuțiile noastre.

Desigur am eliminat din modelul nostru de calcul „caracterul social” (faptul că cei care plătesc azi contribuții pentru pensii nu își plătesc lor, ci plătesc pensiile pensionarilor de azi), eliminând astfel și pericolul de schemă Ponzi care planează asupra sistemului de pensii în toată lumea civilizată.

Pentru a putea avea un reper simplu și a nu ne rătăci in modificări legislative și evoluții ale salariilor in timp, am luat ca reper un cetățean care se angajează azi și e plătit cu salariul minim pe toată durata vieții active și care contribuie la pensie neîntrerupt timp de 45 de ani.

Întrebarea care în jurul căreia s-a iscat disputa e următoarea: Dacă tânărul angajat ar putea păstra acești bani și i-ar depune lunar la bancă, reinvestind dobânda, ar avea mai mult la bătrânețe decât îi dă statul? Eu eram deja convins că da, dar nu știam cu cât.

Desigur, pentru a avea un răspuns rapid și cu probabilități mici de erori de calcul am făcut apel la AI. Iată ce ne-a spus:

„În simularea noastră, la o dobândă anuală constantă de 5%, diferența depășește un milion de lei în favoarea economisirii individuale, chiar dacă omul trăiește până la 85 de ani. Este un rezultat care merită discutat. Dar, pentru a înțelege ce demonstrează, trebuie să privim atât cifrele, cât și ipotezele lor.

Calculul de mai jos estimează un cost de oportunitate; nu demonstrează un furt și nici existența unei sume pe care statul ar încasa-o ca profit. (Desigur, Chat GPT e extrem de „corect politic” dar și prudent, chiar grijuliu, când calculează pentru stat - fapt care va întări concluziile noastre! Dar să revenim la analiză:)

Cât pleacă din salariul unui om

Pornim de la salariul minim brut general de 4.325 lei, aplicabil din iulie 2026. Pentru salariatul eligibil pentru facilitatea de 200 lei, baza contribuției este de 4.125 lei. CAS de 25% înseamnă 1.031,25 lei lunar. [1, 2]

Din această contribuție, aproximativ 835,31 lei merg către pensia publică, iar 195,94 lei către Pilonul II. Componenta privată este inclusă în CAS, nu se plătește suplimentar. [3]

Între 20 și 65 de ani sunt 540 de luni de contribuție. Totalul plătit ar fi:

1.031,25 lei × 540 luni = 556.875 lei.

Pentru acest exercițiu menținem constante salariul, facilitatea fiscală și cotele de contribuție pe întreaga perioadă.

Ce s-ar întâmpla dacă banii ar fi economisiți individual

Presupunem că angajatul ar putea depune integral contribuția la sfârșitul fiecărei luni într-un cont bancar, fără retrageri, cu reinvestirea dobânzii.

La o dobândă brută anuală efectivă constantă de 5%, calculată prin rata lunară echivalentă, după 45 de ani ar acumula:

• 556.875 lei din depunerile proprii;
• 1.289.627 lei dobânzi brute efectiv generate în scenariul taxat;
• 128.963 lei impozit pe dobânzi;
• 68.040 lei CASS;
• 1.649.499 lei capital final net de aceste obligații fiscale.

Câștigul rămas peste depunerile proprii este de 1.092.624 lei. Valorile sunt rotunjite individual; calculul folosește valorile nerotunjite. Suma anterioară de 2.021.180 lei era calculată fără taxe. Diferența de aproximativ 371.682 lei include atât obligațiile fiscale, cât și dobânzile care nu se mai acumulează pentru sumele scoase din cont.

Ce taxe am aplicat

Impozitul pe dobânzile bancare este de 10%, reținut de bancă la creditarea dobânzii. Nu se aplică depunerilor proprii și nu se scade o singură dată la finalul celor 45 de ani. [6]

Separat, se poate datora CASS. Pentru anul 2026, reperul este salariul minim de 4.050 lei de la 1 ianuarie, chiar dacă salariul minim curent este 4.325 lei. Plafoanele veniturilor relevante sunt 24.300, 48.600 și 97.200 lei; CASS anuală este, după caz, 2.430, 4.860 sau 9.720 lei. Sub 24.300 lei nu rezultă CASS obligatorie în acest scenariu. La încadrarea dobânzilor în plafoane folosim suma după impozitul reținut. [7, 8]

Presupunem că salariatul nu are alte venituri care se cumulează la aceste plafoane și nu beneficiază de excepții personale. CASS reținută din salariu nu elimină obligația aferentă dobânzilor care ating plafonul.

Simularea îngheață cotele și plafoanele din 2026 pe 45 de ani fiscali compleți, la fel ca ceilalți parametri. Dobânda este creditată lunar, impozitul de 10% este reținut lunar, iar CASS este rezervată la finalul fiecărui an din economii, fără a mai produce dobândă. Rezervarea este o convenție de calcul, nu termenul legal de plată. Nu modelăm un prim an calendaristic parțial.

În acest model, CASS apare din anul 26: 2.430 lei anual în anii 26–37 și 4.860 lei anual în anii 38–45. Nu se atinge pragul de 24 de salarii minime. Dobânda netă efectivă înainte de CASS este de aproximativ 4,4899% anual, deoarece impozitul se reține la fiecare creditare lunară.

Fără CASS, dar cu impozitul de 10% pe dobânzi, capitalul ar fi de 1.748.436 lei. Cu ambele obligații incluse, rămâne 1.649.499 lei. Dobânda de 5% este o ipoteză, nu o ofertă garantată pentru 45 de ani; nu am inclus comisioane bancare.

Ce oferă sistemul de pensii în aceeași simulare

Aplicând formula actuală pentru 45 de ani contributivi, inclusiv punctele de stabilitate și corecția pentru participarea la Pilonul II, pensia publică estimată este de 2.642 lei brut lunar.

Pentru acest calcul am înghețat și câștigul salarial mediu de referință la 9.192 lei, și valoarea punctului de referință la 81 lei. Nu este o prognoză pentru anul 2071, ci aplicarea parametrilor actuali unei cariere ipotetice complete. [4, 5]

Separat, contribuțiile la Pilonul II ar produce un capital estimat de 384.024 lei, dacă presupunem același randament anual de 5%, înainte de taxe și comisioane.

Acest capital trebuie inclus în comparație. Excluderea lui ar exagera dezavantajul sistemului obligatoriu.

Diferența după taxarea economisirii bancare

Presupunem că, după 65 de ani, pensia publică nu se indexează, iar capitalurile bancar și privat nu mai produc randament. Comparăm astfel capitalul disponibil la pensionare cu totalul pensiilor publice încasate ulterior plus capitalul Pilonului II.

Toate sumele din tabel sunt exprimate în lei.

Valorile sunt rotunjite la leu. Sunt comparații nominale, fără ajustare pentru inflație sau pentru momentul încasării banilor. Capitalul bancar este după impozitul pe dobânzi și CASS; pensia publică și capitalul Pilonului II sunt valorile brute din calculul anterior. Tabelul nu reprezintă o comparație integrală net-la-net a tuturor încasărilor: taxarea plăților din Pilonul II depinde de modalitatea de plată, nefixată aici. Capitalul Pilonului II este adăugat o singură dată; tabelul nu presupune retragerea sa imediată.

Pentru cine trăiește până la 85 de ani, capitalul bancar ar permite, matematic, consumarea a aproximativ 6.873 lei lunar timp de 20 de ani, fără nicio dobândă suplimentară după pensionare.

Pensia publică plus repartizarea capitalului Pilonului II pe aceeași perioadă ar însemna aproximativ 4.242 lei lunar. Diferența este de circa 2.631 lei pe lună, în ipotezele alese.

Ce poate și ce nu poate demonstra această comparație

Sistemul public funcționează prin finanțarea pensiilor curente și acordarea unor drepturi viitoare. Contribuția la Pilonul I nu este un depozit personal care acumulează dobândă. De aici apare diferența structurală față de economisirea individuală.

Totuși, pensia publică se plătește pe durata vieții. Un capital consumat după un plan de 20 de ani se epuizează la 85 de ani; pensia publică nu încetează atunci. Sistemul oferă și protecții precum pensia de invaliditate și pensia de urmaș, în condițiile legii, pe care această comparație nu le evaluează financiar. [5]

De asemenea, înghețarea pensiei timp de decenii, concomitent cu presupunerea unei dobânzi pozitive constante, influențează puternic rezultatul. Indexarea pensiei, variația dobânzilor, taxele și inflația pot modifica substanțial diferența. Eliminarea contribuțiilor ar ridica și problema finanțării pensionarilor existenți, cost absent din acest exercițiu individual.

Câți ani ar trebui să trăiască pentru a egala economiile bancare?

Pentru comparația completă din acest articol, includem atât pensia publică, cât și capitalul Pilonului II. Capitalul bancar după impozitul pe dobânzi și CASS este de 1.649.498,93 lei, iar capitalul brut Pilon II este de 384.024,28 lei. Diferența care trebuie acoperită prin pensia publică este de 1.265.474,65 lei.

La o pensie publică de 2.642 lei lunar, calculul este:

(1.649.498,93 − 384.024,28) ÷ 2.642 = 478,98 luni de pensie.

Pragul este atins la a 479-a pensie lunară, adică după 39 de ani și 11 luni de pensionare. Pentru pensionarea la 65 de ani, aceasta înseamnă o vârstă de aproximativ 104 ani și 11 luni — aproape 105 ani. La 479 de plăți, pensia publică cumulată este de 1.265.518 lei; adăugând capitalul brut Pilon II, totalul ajunge la 1.649.542,28 lei.

Dacă luăm în calcul numai pensia publică, fără Pilonul II, egalarea capitalului bancar ar necesita 1.649.498,93 ÷ 2.642 = 624,34 luni. Pragul ar fi depășit la a 625-a pensie lunară, după 52 de ani și o lună de pensionare, adică în jurul vârstei de 117 ani și o lună. Acest al doilea calcul este doar o comparație parțială, deoarece exclude banii acumulați în Pilonul II.

Aceste vârste exprimă o egalare nominală a sumelor, nu o prognoză și nici o rentabilitate actuarială. Menținem pensia neschimbată și presupunem zero dobândă sau randament după 65 de ani, atât pentru economiile bancare, cât și pentru capitalul privat. Capitalul Pilonului II este numărat o singură dată, la valoarea brută, fără a modela calendarul sau fiscalitatea plăților. Nu evaluăm inflația, momentul încasării banilor ori protecțiile de invaliditate și de urmaș. Indexarea pensiei sau obținerea unor randamente după pensionare ar schimba vârsta calculată.

*

Concluzia (corectă politic a Chat GPT!!!)

În scenariul analizat, economisirea integrală a contribuției, la 5% brut anual timp de 45 de ani, lasă aproximativ 1,65 milioane lei după impozitul pe dobânzi și CASS. Diferența față de pensiile publice cumulate plus capitalul brut Pilon II este de aproximativ 631.000–948.000 lei, în funcție de durata vieții analizată. Afirmația anterioară că avantajul depășește un milion de lei până la 85 de ani nu se mai susține în această variantă fiscalizată.

În aceleași ipoteze, pensia publică și capitalul brut Pilon II ar egala economisirea bancară după taxe abia după aproape 40 de ani de pensionare, în jurul vârstei de 105 ani.

Putem deci formula o critică precisă: obligativitatea contribuției are un cost de oportunitate, iar cetățeanul are dreptul să vadă transparent ce protecție primește în schimbul banilor pe care nu îi poate (în sensul ca e lipsit de dreptul de a) economisi și administra singur.”

După 45 de ani de muncă, această întrebare merită un răspuns în cifre, cu toate ipotezele la vedere.”

[1] HG nr. 146/2026 — salariul minim brut — Consultă sursa
[2] ANAF — suma neimpozabilă în 2026 — Consultă sursa
[3] Casa de Pensii a Municipiului București — indicatorii pentru 2026 — Consultă sursa
[4] Casa Județeană de Pensii Arad — informații pentru 2026 — Consultă sursa
[5] Legea nr. 360/2023 — inclusiv art. 83–85 — Consultă sursa

Vezi postarea pe FacebookAdresa permanentă a postării originale, așa cum a fost publicată pe pagina autorului.

Temă: Despre țară și fărădelege · Subtemă: Despre școală, sănătate și sărăcie