1 ianuarie 2026

Primiți cu sorcova?

Sper că primiți, că oricum v-o spun:

„Sorcova, vesela,

Să trăiți, să-mbătrâniți:

Ca un măr, ca un păr,

Ca un fir de trandafir.

Tare ca piatra,

Iute ca săgeata.

Tare ca fierul,

Iute ca oțelul.

La anul și la mulți ani!”

Știu, o știați.

Și vă mai spun ceva ce știți deja: nu va fi un an ușor… nici pe de parte - deci hai să nu ne mințim, nici măcar sub pretextul că trebuie să fim optimiști de 1 Ianuarie! Va fi un an în care vor veni nenumărate note de plată la scadență. Și nu mă refer la discuțiile alea sterile despre deficit sau datoria externă, discuții poate prea „abstracte” și pe care le putem evita sau trata cu indiferență ca fiind o fatalitate de care oricum nu suntem răspunzători.

Notele de plată pe care le vom plăti anul ăsta plăti cu vârf și îndesat sunt prostia și lașitatea care copleșesc acel ceva pe care îl numim în mod fundamental greșit „popor”, „popor” care prin pasivitate, indiferență și mai ales prostie și-a legat pietre de moară de gât… și de asta avem cu toții o vină colectivă pe care trebuie să o asumăm, și să ne izbăvim, poate, de acest păcat prin ispășirea probelor ce vor veni chiar începând de anul ăsta. Și, durându-ne foarte, poate învățăm ceva. Și poate vom fi mai neproști ca neam. Și poate… poate Dumnezeu ne va ajută să învățăm să ne ajutăm singuri, să nu mai așteptăm mângâieri și binecuvântări de-„afară”, oriunde s-ar afla acel afară, acea „Înaltă poartă” a cărei clanțe mulți, mai toți, își fac un nobil țel în a o linge.

Pe plan personal însă avem datoria să fim „țări ca piatra, iubi ca săgeata, țări ca fierul, iuți ca oțelul”. Și mai avem o obligație: să fim alături unii de alții! Căci va fi greu, v-am spus deja.

De aceea, rugămintea mea pentru fiecare dintre voi este ca anul ăsta, mai mult ca oricând, să fiți Oameni, să dați puțin din puținul vostru celui ce are chiar mai puțin decât voi, făcând-o în ascuns, nu spre fală ("Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns..”). Ajutați și veți fi ajutați („Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.”)!

Și poate, din mici și aparent neînsemnate gesturi, ne vom salva. Ne vom salva mai întâi individual, unul pe altul, unul cu unul, pentru ca împreună să ne salvăm cu toții… cu voia Domnului să ne salvăm ca neam!

Și, demni fiind, fiecare în parte, ca oameni, vom deveni demni și ca popor.

La anul și la mulți ani!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre țară și fărădelege · Subtemă: Despre neam, credință și identitate