18 ianuarie 2018

Despre credința silită

“N-ai decât să nu crezi. Când cineva este silit să creadă ce valoare mai au convingerile lui? În cazul acesta niciun fel de dovezi, nici chiar cele materiale nu folosesc la nimic. Toma a ajuns să creadă nu pentru că l-ar fi văzut cu ochii lui pe Hristos înviat din morți, ci pentru că era înclinat să creadă înainte de a fi avut prilejul să-l vadă. Să luăm bunăoară duhurile... nu știi ce mult îmi plac mie duhurile... Închipuiește-ți: oamenii sunt convinși că duhurile nu pot decât să sprijine credința. De ce? Pentru că dracii își arată din când în când cornițele de pe celălat tărâm. “Asta, pretind ei, este o dovadă, ca să zicem așa, materială că există intr-adevăr lumea cealaltă”. Auzi colo, dovezi materiale despre existența lumii celeilalte, ha-ha! În definitiv, chiar dacă argumentul ăsta ar fi suficient pentru a dovedi ca diavolul există de fapt, nu înseamnă că s-a dovedit implicit și existența lui Dumnezeu. Aș vrea să fac parte dintr-o asociație idealistă, ca să pot discuta în contradictoriu cu ei, demonstrandu-le că realismul nu înseamnă materialism! He-he!”

(Vedenia lui Ivan Feoforovici. Diavolul - F.K. - F.M.D.)

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre cele veșnice · Subtemă: Despre credință și necredință