13 ianuarie 2018

"Răcoare și calm

Într-un tablou,pe o pânză,

bambuși de Saga."

"Seară de iarnă.

Pe paravanul auriu

pinul îmbătrânește."

"Lacrimi, lacrimi,

sfârâie căzând

peste cărbunii aprinși."

- _ - Matsuo Basho, "Pinul din Karasaki"

Una dintre marile taine ale "literaturii": HAIKU-ul. Aparent banal, șters, fără vreo posibilitate de interpretare, el cade ca o picătură de ploaie, ca un strop de rouă; dacă îl atingi, dispare, și rămâne "o umezeală plăcută", sau o adiere, suavă, sau un "nimic" în forma minunată și la fel de tainică a TĂCERII.

Haiku-ul este o "tăcere rostită", care îți strecoară în suflet o "stare", de "nedescris",căci nu este decât "o stare" și atât!

Și dacă ai transparența sensibilității "acordată" cu manifestările subtile ale Pleromului, ți se transmite "starea" indiferent prin câte traduceri ar trece "forma grafică unitară" prin care autorul l-a exprimat. Bineînțeles, nu trebuie uitată proveniența zenn a haiku-ului!.”

Teodoru Ghiondea

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre timp, anotimpuri și semne