1 ianuarie 2013

File de jurnal, la cumpăna anilor

"31.12.1966 - Telefon de la P., care contramandeazà venirea mea. Contramandare, contrarietate. În ce parte anume din ființa mea? Vulgaritățile mai întâi. Perspectivă de mâncare, dar și prilej de tămbălău, de risipă, de conversații inutile, dar care fac impresie proștilor. Am ajuns chiar la acest punct? Numai asta e? Cred ca principala decepție este pierderea unei ocazii bune de a mă uita. O viață întreagă am fugit de mine însumi. Dar e prea simplu spus. Am fugit de complexele mele de inferioritate, de spectacolul ratării mele. Asta e adevărat, dar nu e complet adevărat. În fond, fug de ocazia de a mă regăsi față în față cu adevăratul meu eu, cu Sinea. M-am angajat pe o cale care duce la Ea, și mi-e teamă de ea pentru că însumează un asemenea vid, o asemenea despuiere și singuratate, încât cel mai calificat dă înapoi." (V.L. - J.a.)

Rândurile de mai sus au darul sa mă facă sa înțeleg ca nu sunt condamnabile nici proximitatea cu zgura, cu zațul ființei mele și nici măcar tendința naturală de a aluneca în mâlul senzațiilor date de tot felul de activități ex-centrice... Doar lipsa de atenție, de vigilență asupra slăbiciunilor este cu adevărat condamnabilă. Este diferența pe care Maestrul o face între "a fi bun" și "a fi indulgent" cu propriile slăbiciuni, căci alunecările și slabiciunile constientizate pot fi rectificate, rascumparate chiar, pe când cele "trecute cu vederea" sau "nebăgate în seamă" atârnă ca niște pietre de moară de gâtul nostru.

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre cărți, idei și dascăli