12 iunie 2023

“A douăsprezecea noapte”, dovada ca suntem în al doisprezecelea ceas

În timp ce Nole scria istorie (am apucat sa văd doar primul set, absolut extraordinar), eu am avut activități “culturnice”… am fost la teatru.

La “Teatrul foarte mic”, acolo unde lui taica-meu i-au fost jucat câteva piese și unde, azi, am văzut “A douăsprezecea noapte”. Shakespeare, ce putea fi nelalocul lui?

Ei bine… a fost! Dincolo de nelipsitele proiectoare și decorul exagerat de minimalist, a fost… Mult “transgenderism”. Da, transgenderism programatic! Vreo trei personaje, altele decât “Viola/Cezario”, erau jucate în travesti: Sir Toby și Feste bufonul erau femei, iar Maria, camerista Oliviei, era bărbat.

What?!? De cea așa?

Ba a existat chiar și un sărut “homosexual” între Olivia și Voliola/Cezario care, evident, nu apare în piesa lui WS!

Culmea: a apărut și “emblematica” și “corect-politica” M.U.I.E. inserată im textul shakespearean. Da… repetată de vreo cinci sau șase ori… sa se prindă și cei mai puțin atenți la text.

Au fost și multe tușe groase, dincolo de CONVENȚIA minimalista și postmodernista a spectacolului, fapt pe care deja îl poți accepta ușor în zilele noastre.

În rest, tinerii actori au dat tot ce puteau, încercând sa se ridice la nivelul textului, deși de cele mai multe ori dicția le juca feste, fapt care făcea adeseori textul imposibil de urmărit. Talent era, însă lipsește rigoarea… defect al vremurilor noastre, în care poți îndrăzni sa crezi ca poți compensa cu improvizații și giumbușlucuri muncă grea pe care o implică roluri de asemenea anvergura.

În mare, un spectacol cu accente grotești și multă ideologizare sexuală abia mascata, motiv pentru care cu greu pot da o nota de trecere pentru regia doamnei Nona Ciobanu.

Asta e “cultura” zilelor noastre, cultura care era absorbită și de mulți adolescenți prezenți în sala, spre lauda Părinților lor și constituie o agravantă pentru regizor.

Din păcate, ce va descriu aici nu este o excepție. E regula! Și știu asta de la fratele meu, actor de tratru la rândul lui, care refuză însă sa joace în asemenea spectacole sau în “piese sociale”, varianta actualizata a spectacolelor făcute de “brigăzile muncitorești” ante-revoluționare.

De ce va spun toate astea, chiar dacă pe scurt?

Pentru ca trebuie sa conștientizam marasmul cultural și catastrofa morală și intelectuală pe care le traversam.

Dacă nu vor fi luate măsuri urgente pentru reîntoarcerea la normalitate morală și o formă de clasicism cultural, chiar și ușor

Suntem în al 12-lea ceas, și “A douăsprezecea noapte” văzută asta seara mi-a demonstrat fără tăgada asta!

#VaiDeNoi

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre viață, printre rânduri