21 februarie 2023

Despre ziua de azi

Despre „the point of no return” și Pericolul politicii „must win” în „războiul pionilor”

Scriu aceste câteva rânduri înainte cu câteva ore de discursurile liderilor celor două puteri care se confruntă azi: Puțin la Moscova și Biden (în fine, ce reprezintă el) la Varșovia.

Amândouă discursurile se vor axa inexorabil pe sintagma devenit concept de politică globală „must win”. Totul s-a redus la asta: victoria militară ca necesitate. Terțul e exclus. Pacea e exclusă.

De ce? Am mai spus-o. Celor care mai citesc postările mele le va părea o repetare lipsită de sens a acelorași afirmații făcute încă de acum un an. Cum deznodământul acestui conflict, din fericire, a întârziat, o voi mai spune odată: politica „must win”-ul ce urmează să fie reafirmată explicit atât de Puțin cât și de Biden ne arată fără echivoc că acest conflict nu este despre Ucraina, despre cucerirea sau recucerirea Donbasului și Donețkului.

Conflictul din Ucraina este punctul de cotitură în istoria lumii, este prima oară în ultimele 500 de ani cel puțin (dacă luăm ca reper și începem să calculăm cu momnetul „descoperirii” Americilor) în care „vestul”, „Lumea Civilizată”, „Lumea Liberă” sau „Planeta Mică” - așa cum i-am zis eu - este pe punctul să piardă hegemonia asupra lumii. La scară istorică mai mică, trăim momentul în care este pusă în discuție hegemonia globală absolută a SUA din ultimii cel puțin 33 de ani - de la căderea zidului Berlinului, adică de la câștigarea de către SUA a Războiului Rece.

Indiciile că lucrurile stau așa, adică a faptului că SUA și „Planeta mică” riscă să piardă autoritatea și controlul asupra lumii sunt multe, atât de multe că lucruri care acum nu mai mult de 5 ani ar fi fost extraordinare, începând cu 2022 au devenit banale: strângerea relațiilor comerciale, economice, politice și mai nou militare între puterile emergente de pe „Planeta MAre”, extinderea BRICS până în interiorul NATO (Turcia) și până la porțile Europei (Algeria), pierderea de către Dolar a rolului de unică monedă de schimb în comerțul internațional, toate astea sunt „marcării” declinului hegemonului Global și ivirea zorilor unei Lumi Multipolare. O Lume Multipolară ce, de facto, deja există atâta vreme cât cel puțin jumătate de lume (ca să nu spun trei sferturi) nu respectă embargoul produselor petroliere din Rusia și interdicția de a vinde arme și muniție Rusiei, ambele impuse steril și ineficient de (deja) fostul hegemon. Lumea multipolară e deja aici, iar războiul nu e decât pretextul ruperii formale și definitive de trecutul Unipolar.

Despre asta e vorba, nicidecum despre Ucraina.

Ucraina a fost și este la acest moment doar tabla de șah pe care cele două centre de putere, cei doi jucători reprezentând „Planeta Mică” și „Planeta Mare”, au convenit să joace această partidă. Dovada e faptul că SUA au anunțat Rusia că Biden merge la Kiev… iar Rusia nu a făcut nimic să atenteze la siguranța marelui „Rege” al „Planetei (devenite) Mici”. Cu alte cuvinte „Regii” nu se atacă în acest joc de șah global. Doar Pionii. Și, deși e cinic ce voi spune acum, sper ca această partidă să rămână doar între pioni și doar pe tabla de șah din Ucraina.

Doar că politica „must win” ce pare că a fost adoptată de ambele tabere prezintă riscul real ca bătaia să se generalizeze, să se împrăștie și în jurul tablei de șah. Totul va stă în modul în care a fi exprimat acest „must win”. „Planeta Mică” a apăsat atât de tare această pedală că nu mai are cum să dea înapoi. Așa se și explică vizita „Regelui Alb” pe tabla de șah din Ucraina, vizită care a fost lăudată în termeni epici de propagandă. Brusc, gestul bietului bătrânel ce joacă rolul de „Rege de alb” a fost un act istoric de curaj nemaipomenit, pe când vizita în Donbas a Ministrului Apărării rus, cel mult o „tură neagră”, a fost văzută ca un at de disperare din partea lui Putin, a „Regelui de negru”.

Nu, se pare că nimeni nu vede acest dublu limbaj al propagandei „albe” de pe „Planeta Mică”… dar nici nu contează.

Evidența este evidență: vizita lui Biden, a „Regelui de alb”, la Kiev și la Varșovia, dar și întrunirea a „40 de lideri mondiali și 100 de miniștri ai afacerilor externe și ai apărării” la „Conferința de Securitate de la Munchen (MSC)”, toate s-au întâmplat anul ăsta în… preziua și chiar în ziua anunțatului discurs al Regelui de Negru, al „infamului, nebunului și criminalului” Puțin!

Cu alte cuvinte Putin a făcut agenda conducerii întregii „Planete Mici”… ceea ce înseamnă că în acest moment „Regele de Negru” conduce jocul pe tabla de șah, piesele albe încercând doar să răspundă și să contracareze mutările pieselor negre.

De aici nervozitatea, ba chiar disperarea pieselor albe și mutarea absolut bizară a „Regelui de Alb” până în mijlocul tablei de Șah. Astfel, deși „Regele” are în jocul de șah ca trăsătură primordială centralitatea și relativa imobilitate fizică, în acest moment al „jocului” a trebuit să ajungă până în mijlocul tablei de șah… și asta la „inițiativa” Regelui de Negru… și asta arată disperare: nu Putin a strâns toată „Planeta Mare” și s-a dus în Ucraina cu prilejul unui „banal” discurs al lui Biden ținut la Washington… ci invers! Și asta arată caracterul excepțional al acestei /acestor zile cu adevărat istorice.

Mai mult de atât va fi prea mult… mai departe de aici, va fi prea departe!

Evidenta Disperare a „Planetei Mici” și a fostului hegemon global (numite corect politic în acest articol piese de alb și respectiv Rege de alb mai sus) ne poate duce într-o conflagrație generalizată și în afara mesei de șah. Dealtfel, ieri seară am auzit cu urechile mele la propaganda tv un jurnalist american care strigă explicit de la Kiev despre „al treilea război mondial”…

Da, Suntem aproape, foarte aproape de „the point of no return”!

Poate fi chiar azi, poate fi în câteva ore…

Să sperăm că nu!

Post scriptum: nici nu am terminat bine de scris cele de mai sus ca apare o știre conform căreia “Capul diplomației Chineze, Wang Yi, va ajunge azi la Moscova. China și Rusia sunt mai apropiate ca niciodată.” Clar, totul e simbolic: sunt mișcări pe tabla de Șah făcute de “piesele negre” care doar trebuie sa se vadă. Și sa nu arate disperare…

Post post scriptum: Putin a încheiat discursul sau spunând: “Rusia va răspunde oricărei provocări pentru ca noi suntem o țara, un popor unit, suntem încrezători în puterile noastre și adevărul este cu noi.”

Concluzia: nu se termină… Nu acum.

Și, în pofida a cea ce spune propaganda, un lucru e clar: toată lumea, indiferent de poziționare, s-a uitat la discursul lui Puțin.

Și astfel Putin a readus Rusia printre puterile lumii… cu ajutorul vestului, desigur!

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre războiul de la graniță · Subtemă: Despre NATO, SUA și escaladare