14 iulie 2022

De ziua Franței, despre necesitatea asumării și câștigării Independenței față de SUA

Franța e o țară frumoasă la care țin mult, o țară unde am norocul de a cunoaște mulți oameni frumoși și să am niște prieteni adevărați.

Le spun tuturor „La mulți ani” și „Vive la France”!

De aceea, azi nu vă voi spune despre cataclismul pentru Franța și pentru istoria universală care l-a reprezentat ceea ce numim Revoluția Franceză - prima revoluție progresist-socialistă din Europa, și nici renumita și azi sărbătorita „Cădere a Bastiliei”, închisoare simbol a regimului regal francez, acolo unde la 14 Iulie 1789 se mai găsea un singur prizonier. Nu voi încerca să intru în polemici și nici să să isc „razne și sminteli” în mințile și sufletele celor care au învățat despre și cred în „marile valori umaniste” aduse în lume prin principiile ce se ascundeau sub sloganul „Liberté, Egalité, Fraternité”, slogan în umbră căruia au curs râuri de sânge nevinovat în hârâitul sinistru al ghilotinelor.

Azi doar le voi aminti francezilor despre rolul important, poate prea important, covârșitor de important, pe care îl au în aceste zile în destinul Europei și despre necesitatea asumării responsabilităților ce decurg din acest rol. De aceea o să fiu direct:

Franța trebuie să aibă curajul să scoată Europa de sub hegemonia SUA, un imperiu în decădere, decrepit și corupt - după chipul și asemănarea Președintele său, imperiu care e gata să riște tot și pe oricine pentru a întârzia soarta implacabilă pe care o are tot ce este, tot ce se naște și trăiește sub soare… chiar și imperiile.

Miza pentru Americani este atât de mare, riscul ca nașterea celei de-a „Două Planete”, a Planetei Mari, să transforme SUA într-o putere regională Atlantică, de rang secund, este atât de ridicat, încât ultimul imperiu al „Vechii Lumi” e gata să riște soarta întregii „Lumi Civilizate”! Măcar pe a întârzia cu încă o generație de politicieni inevitabilul.

Criza energetică și economică în pragul cărora se află „bătrânul continent” sunt cele mai mici riscuri pe care hlegemonul de mai ieri a întregii lumi este gata să le „asume” în numele și pentru Europa… de la distanță. Foamea și frigul cetățenilor europeni din iarnă ce va să vină sunt un preț mic pentru SUA în zbaterea agonizantă ei… preț care mai e și plătit de alții! Nici măcar perspectiva nucleară nu este pentru unii exaltați de la Washington la fel de rea precum pierderea statului de „Șef al lumii”, „Jandarm al Planetei”, de… „cel mai puternic om al lumii”!

Căci nimic nu e mai periculos decât disperarea. Iar acum SUA sunt într-o stare disperată, iar disperarea politicienilor corupți și inepți de la Washington este atât de mare încât vor fi gata să arunce întreaga lume în crize îi războaie. E tot ce mai știu să facă: războiul, căci „Pax Americană” a dispărut odată cu renunțarea și a spoielii de identitate „culturală” pe care această țar a avut-o vreodată, renunțare expresă și explicită prin conceptele „Cancer Culture” și „Build Back Better”. Or, în imposibilitatea de a consolida victoriile militare cu modele culturale, singura soluție rămâne „războiul permanent”. Un război pe model „troțchist”, un război continuu, care doar își mută teatrul de desfășurare dintr-o țară în altă, de pe un continent în altul. „Războiul permanent” este probabil ultima doctrină reală aplicată de SUA în lume.

Doar că… Afganistan. După înfrângerea rușinoasă în războiul de 20 de ani din Afganistan, SUA a descoperit într-adevăr disperarea. Disperare observată și speculată de inamicul tradițional al SUA, Rusia, care, la 6 luni de la retragerea din Afganistan (probabil că nu mulți au observat că invadarea Ucrainei de la 24 Februarie 2022 a avut loc la doar 6 luni și 2 zile de la anunțul oficial al retragerii SUA din Afganistan, anunț făcut de Biden la 22 August 2021!!!) a declanșat o nouă provocare: a invadat aliatul informal și terenul de joacă al SUA din estul Europei, Ucraina.

Mișcarea lui Putin, o mișcare abjectă și sângeroasă din punct de vedere uman dar de o eficiență cinică dar maximală în domeniul politicii internaționale, a fost la rupere căci știa că SUA vor pune totul la bătaie în războiul din Ucraina pentru simplul motiv că o a doua înfrângere în decurs de un an e o umilință cu neputință de îndurat, o umilință mare precum extincția celui mai mare imperiu cunoscut vreodată de Lume, primul și singurul Imperiu Unic Global de până acum.

Iată de ce Europa trebuie să realizeze că sacrificarea ei și a popoarelor europene pe altarul hegemoniei mondiale este absolut acceptabilă din punctul de vedere al „celui mai puternic om al lumii”, de fapt al celor care stau în spatele bătrânelului senil care joacă stângaci rolul de Președinte al Americii. Dar pentru noi, europenii, prețul este de inacceptat, cu atât mai mult cu cât nu este „jocul” nostru, ci doar e jocul care se joacă pe masă și pe bani și pe zilele noastre.

Totul se joacă acum! În Ucraina, în Pacific, în Asia - acolo unde „inexplicabil” au izbucnit „revoluții portocalii” și răzmerițe „spontane”.

Totul se joacă acum cu toate cărțile pe masă.

De aceea responsabilitatea Franței este imensă. Și trebuie asumată ACUM!

De aceea, dacă mesajul meu ar putea ajunge și la politicienii francezi le-aș spune și lor cum o fac și românilor:

#FițiNeProști!

Post script: nu mă aștept sa dați Like, fiind conștient de riscul prezumat al asumării unei asemenea poziții.

Puteți chiar sa mă înjurați, dar luați aminte!

Mulțumesc!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre războiul de la graniță · Subtemă: Despre NATO, SUA și escaladare