24 decembrie 2021

Despre isteria din Ajun

Dacă nu aș fi creștin și totuși aș vrea să înțeleg ce este în spatele isteriei consumeriste ce a cuprins planeta, isterie întruchipată de un moșneag obez și rumen în obraji ca după ce a băut două vedre de vin… ce aș înțelege?

Ce aș putea înțelege depre mesajul pe care îl dă Dumnezeul creștinilor comunicat cu prilejul sărbătorii Nașterii Domnului?

Păi mai întâi aș afla că cel a cărei naștere o sărbătorim azi este Însuși Dumnezeu, în ipostasul acestuia de Logos - Cuvânt (sau Intelect după unele traduceri mai rare). E mai greu de înțeles la prima lectură ce înseamnă “ipostas”, însă înțeleg repede că Iisus este

“Fiul lui Dumnezeu,

Unul-Născut, Carele din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii.

Lumină din Lumină,

Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iară nu făcut;

Cel de o ființă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut;

Carele pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire

S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioară,

Și S-a făcut om”

Și s-a făcut om… El care e “Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat” s-a făcut om. El că despre El s-a spus chiar înainte de a se naște, ceea ce nici despre îngeri nu s-a spus, și anume că "Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut"; și iarăși: "Eu Îi voi fi Lui Tată și El Îmi va fi Mie Fiu"?

6. Și iarăși, când aduce în lume pe Cel întâi născut, El zice: "Și să se închine Lui toți îngerii lui Dumnezeu".

7. Și de îngeri zice: "Cel ce face pe îngerii Săi duhuri și pe slujitorii Săi pară de foc";

8. Iar către Fiul: "Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; și toiagul dreptății este toiagul împărăției Tale.

9. Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtașii Tăi".

10. Și: "Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și cerurile sunt lucrul mâinilor Tale;

11. Ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate ca o haină se vor învechi;

12. Și ca un pe un veșmânt le vei strânge și ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu același ești și anii Tăi nu se vor sfârși".

Și cu toate astea, El, “Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, El, cel despre care se mai spune „Din pântece mai înainte de luceafăr te-am născut”, El alege să se nască într-o familie săracă, în timp ce se aflau într-o călătorie, în iesle, în staul de animale, printre animale, căci “nu mai era loc de găzduire pentru ei”.

Se naște sărac, exilat, într-o lume în care nu mai era loc pentru El. Deși El e "Cel ce face pe îngerii Săi duhuri și pe slujitorii Săi pară de foc”, și "Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; Ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate ca o haină se vor învechi…”

Devine evident că El a ales nu doar familia în care să se nască, ci și timpul și locul. Tot așa cum este evident că pruncul abia născut știa TOT ce se va întâmpla nu peste foarte multă vreme! Știa deja de la naștere ceea ce creștinii vor afla mai târziu, și anume că “S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;” Tot așa cum știa și că va și învita după trebuie zile din mormânt, “cu moartea pe moarte călcând”.

De ce A VRUT Dumnezeul creștinilor să vină pe lume într-o familie săracă, exilat, în afara comunității, părăsit și rejectat de lume?

Ce a vrut să comunice oamenilor din această parte a lume care urmau să fie creștini prin această venire, deloc triumfală, ba din potrivă, umilă și discretă pentru lume, deși pentru cei cu mintea și duhul deschise, așa cum erau cei trei Magi ce au urmat “steaua cea nouă și neobișnuită”, apariție care era vizibilă de la mari distanțe.

Smerenia! Asta pare să vrea să comunice Dumnezeul creștinilor că este calea pe care aceștia trebuie să o urmeze.

Dumnezeu cel nesfârșit, El, al căror ani “nu se vor sfârși”, se înomenește, luând trup firav de copil, și, deși e “nefăcut” s-a născut normal, dintr-o femeie logodită cu un bărbat (“fără să fi fost ei înainte împreună”) , într-o într-o sărăcie lucie, înconjurat fiind de animale și străini.

Femeie care s-a smerit la rândul ei acceptând o sarcină ce i-ar fi putut atrage moartea dacă ar fi fost vădită de bărbatul ei (cu care nu fusese înainte împreună), dar care a spus îngerului Domnului “Fie mie după cuvântul Tău”.

Toate converg spre un model de smerenie și sărăcie, o sărăcie dincolo de sărăcia materială, o “sărăcie cu duhul”, o “sărăcie în duh”, “o sărăcie înduhovnicită”. “Căci mai ușor este să treacă o camilă prin urechile acului decât să între un bogat în împărăția lui Dumnezeu” avea să spună mai târziu pruncul devenit Bun Păstor și Învățător al oamenilor. Iar bogăția despre care avea să vorbească cel ce se naște azi este o “sărăcie” a inimii, nu neapărat a buzunarului, căci în iconografia creștină răsăriteană locul nașterii este o peșteră sărăcăcioasă, în care animalele au grijă de pruncul nou născut. Animalele, evident, simbolizează partea animalică a omului, care se supun și îngrijesc sâmburele de Dumnezeu ce se naște în inima-peșteră.

Smerenie… dar în primul rând iubire! Căci Dumnezeul creștinilor se înomenește și se naște prunc, ca mai apoi să moară de o moarte cumplită și umilitoare - fiind condamnat și executat ca un borfaș, pentru ca “pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. Și pentru că sunteți fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte! Astfel dar, nu mai ești rob, ci fiu; iar de ești fiu, ești și moștenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.”

Dumnezeul creștinilor s-a făcut om, pentru ca omul să se facă Dumnezeu! El s-a făcut mic, fragil și muritor, pentru ca omul, creștinul, să devină nesfârșit, nemuritor.

Și cu toate astea, dacă aș fi străin de aceste locuri aș vedea că cei care își spun azi creștini… se laudă cu ce fac, ce mănâncă, ce beau sau ce oferă! Se laudă cu ce au și nu cu ce sunt! Vor să aibă mult în loc să vrea să fie mult! În loc să dea, cer! În loc să-și ascundă bogăția (atâta cât o au), o etalează cu nesaț și ciudă față de cei de au mai mult și dispreț față de cei ce nu au nici ce au ei.

Mulți dintre creștinii de azi au uitat să fie oameni și nici nu au aflat că sunt sortiți să fie dumnezei.

Și tocmai de aceea, slabi în bogăția lor, săraci în mândria lor, turma creștinilor se află în pericol de moarte în fața asaltului lumii minciunii și a smintelii absolute și a Marii Resetări. Ei, cei care pentru confortul lor, pentru accesul la un magazin sau plecatul în vacanță renunță de bună voie la drepturi și libertăți lumești, își vor mai aminti ei că pentru privilegiul de a deveni una cu Dumnezeu (“Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime…”), pentru dreptul lor de a fi Tot trebuie să renunți la totul?

Examenul ăsta este Marele Examen pe care creștinul trebuie să îl dea confruntat fiind cu priopria menire dar și cu Marea Resetare!

Sper să fim cu toții în stare să urmărim steaua de pe bolta intelectului nostru pentru a-l lăsa pe Dumnezeu să se nască azi în inimile noastre! Pentru a-l lăsa să umple golul pe care trebuie să-l pregătim pentru venirea lui! Să ne golim de tot și toate grijile cele lumești pentru a ne umple de El!

“Hristos Se naște, măriți-L!

Hristos din Ceruri, întâmpinați-L!

Hristos pe pământ, înălțați-vă!

Cântați Domnului tot pământul și cu bucurie lăudați-L, popoare, că S-a preamărit!”

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre cele veșnice · Subtemă: Despre Nașterea Domnului