8 august 2021

Despre idolatrizarea vieții și frică de moarte

Despre moartea unei lumi.

În ultimele săptămâni am evitat să mai scriu pe fb, limitându-mă la a distribui postările unor prieteni. Motivul e unul simplu: am încercat să vă las să vă bucurați de vară, de vacanță, fără a mai discuta și a vă aduce mai aminte ceea ce noi toți deja știm. Fără a spune ce tot spun de un an și jumătate.

Lumea noastră, așa cum o știam, trage să moară. Știm, vedem asta, dar nu ne pasă. Mulți dintre noi o petrecem pe acest ultim drum într-o jalnică simfonie de indiferență, frică și speranțe deșarte: “las’ că trece, va fi mai bine… nu Anu’ ăsta, da’ la anu’ sigur va fi mai bine!”

Ceea ce nu vrem să înțelegem ca indivizi și ca specie este faptul că suntem direct responsabili, suntem principalii vinovați de această situație. Nu “ei” cei 0,1% sunt artizanii “Marii resetări”, ei sunt doar profitorii, cel mult elementele catalizatoare ale “noii normalități”.

Adevărul ăla pe care refuzăm să îl și ascultăm, darămite să îl acceptăm și să îl asumăm, este că noi toți, umanitatea întreagă este vinovată de moartea vechii lumi.

Idolatrizarea vieții, setea de comfort, luxura ideologizată, comoditatea intelectuală, prea puțina credință, toate au construit eșafodul fricii de moarte… pe care va fi omorâtă lumea veche. Și odată cu ea va fi sacrificat și omul cel vechi pentru a lăsa loc “Omului Nou”, o simbioză dintre animalitatea primară cu inteligența artificială a sistemelor informatice care ne vor ține loc și de minte și de inimă.

Trebuie să înțelegem că schimbările care vor veni sunt în proporție 99,9% opera noastră, a celor 99,9%, nu a “lor”, căci despre planurile “Lumii noi” se vorbește în cercurile infernale ale antitradiției de cel puțin 170 de ani. Pur și simplu noi, generația noastră, suntem pământul fertil al al acestei schimbări.

Vreți dovada?

Mă uitam acum câteva săptămâni în urmă la o știre care fu repede trecută cu vederea: la Mecca, la marele pelerinaj au fost doar câteva sute de oameni… câteva sute, deși până acum 2 ani erau zeci și sute de mii de pelerini. Să mai spun de ce se întâmplă în biserică greacă sau rusă? Să mai vorbim de Vatican???

Când vreodată umanitatea ar fi acceptat asemenea blestemății? Când omul, de orice credință ar fi fost el, ar fi permis să îi fie luat ceea ce Dumnezeu i-a dat? Și când toți oameniii deodată, indiferent de cum și în ce cred, au renunțat, fie și temporar, toți, incorpore la a mai practica riturile și obiceiurile lor? Vă spun eu: niciodată!

Toate acestea mă îndreptățesc să spun că ceea ce trăim azi nu este (doar) un experiment medical nemaivăzut, istoric, la o scară planetară, nu este nici măcar un experiment social global. Este mai întâi de toate un experiment spiritual, căci dezumanizarea și “omul nou” nu pot fi săvârșite și desăvârșite fără despiritualizarea speciei umane, fără extirparea lui Dumnezeu din om.

Acolo se dă adevărata bătălie, ăla este frontul cel mai greu pentru artizanii noii normalități: distrugerea credinței, eradicarea religiei - ca ultimă redută în fața Marii Revoluții Globale.

Dar să terminăm pe o notă “optimistă”, încercând să vedem partea plină din paharul aproape gol: avem privilegiul să trăim sfârșitul acestei lumi. Căci știm deja că asta înseamnă “Marea resetare” și “Noua normalitate” - sfârșitul “vechii lumi”, a normalității tradiționale, a credințelor și vieții religioase. Căci este un privilegiu! De ce spun “privilegiu”? Pentru că e un eveniment care se întâmplă odată la câteva mii de ani - asta privind dintr-o perspectivă istoricistă, iar pe de altă parte e o posibilitate nesperată de mântuire. Dacă sfințenia se obținea până nu demult cu trudă, cu râvnă, cu post și rugăciune multă, va veni vremea, și a și venit, când simpla amintire a Adevărului și a lui Dumnezeu și actul de credință, până nu demult banal, de a le mărturisi - vor deveni chei deschizătoare ale porților Cerurilor, posibil și căi spre cununa martirajului.

De aceea vă îndemn încă odată pe voi, pe prietenii mei, să rămâneți treji, demni și curajoși, păstrând busola infailibilă a inimilor voastre spre lumina Adevărului.

Mărturisiți Adevărul și veți rămâne liberi - este ultima șansă a noastră și a lumii vechi din care venim.

Și dacă nu vom birui aici, sigur vom fi bine primiți dincolo.

“Pentru aceea, fraților, siliți-vă cu atât mai vârtos să faceți temeinică chemarea și alegerea voastră, căci, făcând acestea, nu veți greși niciodată.

Că așa vi se va da cu bogăție intrarea în veșnica împărăție a Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos.” (II Petru 1: 10-11)

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre țară și fărădelege · Subtemă: Despre neam, credință și identitate