3 mai 2021

“Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu.”

(Luca 21: 17)

Dacă vă (mai) întrebați de ce asaltul înrăit al progresiștilor din toată lumea asupra bisericii, pericopa Evanghelică a utreniei de azi vă dă răspunsul.

Același lucru l-am auzit și acum câteva zile în urma, la Denia din Joia Mare când s-a citit Evanghelia lui Ioan (Cap. 15):

“Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din pricina numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel Care M-a trimis.”

Și

“Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște.”

Asupra a două lucruri v-as atrage atenția în aceasta a doua zi de paști.

Primul, așa cum va spuneam mai sus, este prigoana asupra bisericii. Mă refer la biserica nu din punct de vedere instituționala, ci la biserică în accepțiunea de trup al lui Hristos. Adică la noi, la toți, ăia care suntem, așa cum suntem: slabi, păcătoși, cu multe rele și putine bune.

Lumea ne urăște pentru ca nu suntem din lume deși stam în lume.

Lumea ne urăște pentru ca, ascultând cuvântul Domnului “Nu vă temeți!”, nouă nu ne este frică nici de boală, nici de stat sau represalii, bă nici chiar de moarte, căci noi știm lămurit ca “Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viață.” (Ioan 5: 24)

Iar noi ascultam cuvântul Domnului!

Și nu ne este frică!

Păi cum ne-ar fi nouă frica atâta vreme cât avem modele și super eroi pe cei pictați pe pereții bisericilor, apostoli și sfinți, majoritatea sfințiți și Fericiți prin moartea martirică pe care au primit-o, pe care au acceptat-o, pe care au asumat-o, ba unii chiar au cerut-o.

Chiar azi am auzit în “Faptele sfinților apostoli” cum a fost “ucis cu sabia (pe) Iacov, fratele lui Ioan.”, și cum “văzând că este pe placul iudeilor, a mai luat și pe Petru, (și erau zilele Azimelor. Pe care și prinzându-l l-a băgat în temniță…”

Atâta vreme cât astea sunt modelele noastre, cum să nu ne urască? Și mai ales, cum sa nu le fie frică de noi? Căci această ură nu vine doar din Neînțelegere, ci și din frică… frică de ce nu poți înțelege și de ce nu poți controla.

Mai mult, faptul ca în pofida denigrărilor și atacurilor lor mârșave, avem în biserica nu doar amărâți și “săraci cu duhul”, faptul ca în turma se găsesc și intelectuali de marca, importanți oameni de afaceri, mari sportivi, artiști faimoși, luptători curajoși și mai ales, din ce în ce mai mulți tineri și tinere frumoși și la suflet dar și la trup… asta-i îngrozește.

Căci asta confirmă și întărește mesajul și îl întărește. Ăsta e cel mai bun marketing posibil, pe care progresiștii nu îl mai pot combate cu sloganuri și Clișee. Da, Adevărul încă se “vinde”, încă e la Căutare.

Mai mult, sunt propagandiștii și adepții Adversarului sunt și mai îngroziți de faptul ca unii “bătrânei” gârboviți ascunși prin tot felul de chilii sau scorburi ale pământului sunt încă mai admirați și mai căutați, mai amintiți și mai pomeniți pe aceste meleaguri decât toți “eroii marvell” la un loc.

Cum n-ar fi? Căci noi încă avem ochii sa vedem în spatele aparentei lor slăbiciuni pe Eroul învingător asupra lumii și a morții!

Da, dragilor, suntem o forța! Și forța noastră continua sa crească, fiindcă, în zilele plandemiei cred ca a devenit cool și pentru o parte mare din noua generație ca “the New Cool Îs To Be Christian”! Tinerii sunt forța noastră, viitorul nostru!

De aceea cred ca și Biserica, instituția, trebuie sa înțeleagă noua paradigma a acestor zile și sa schimbe strategia, fiindcă a devenit evident ca nu complicitate și nu colaboraționismul cu statul ateu și progresist sunt soluțiile pentru salvarea bisericii, a credinței.

Nu, căci scopul actualei puteri nu este destructurarea Instiutiei, ci rătăcirea și pierderea turmei.

D-asta cred ca pentru prima oară în ultimii 1600 de ani (din care trebuie scăzuți și cei 50 de ani de comunism în est, adică 1550 de ani), biserica trebuie sa se rupă complet de orice relație ci statul, sa refuze “ajutorul” acestuia, bă chiar sa ceară sa ii plătească și impozite oricât de mari, fiindcă în caz contrar, toate “concesiile” făcute de către stat instituției bisericii vor fi prețul plătit pentru pierderea noastră, vor fi cei 30 de arginți, vor fi prețul vinderii a Celui fără de preț.

Adevarata avere a bisericii suntem noi, turma Domnului, noi care nu suntem din lume, așa cum nici Biserica nu (mai) trebuie sa fie din lume.

De aceea ne și urăsc. Deși noi ii iubim și ne rugăm pentru îndreptarea lor.

Închei această prima parte cu sfârșitul Evangheliei utreniei de azi:

“Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu.

Și păr din capul vostru nu va pieri.

Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre."

În partea a doua a cuvântului meu de azi, mult mai scurtă, și poate mai importantă decât prima, va voi aminti doar prima fraza epistola liturghiei zilei de azi:

“Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut CUNOSCUT.”

S-a spus, pe drept cuvânt, ca tradiția noastră, creștinismul, este o religie a iubirii. Așa este!

Dar iubirea nu poate fi dobândită și desăvârșita fără Cunoaștere.

De aceea Cunoașterea cuvântului lui Dumnezeu e prima și ultima datorie a creștinului. De unde importanța catehizării care lipsește cu desăvârșire din majoritatea bisericilor. De unde importanța catehizării făcută în familie de părinți copiilor sau de copii părinților, și în afara familiei de sânge între frați și între prieteni, în familia mare a Domnului, căci toți suntem frați și prieteni ai Domnului.

Cunoașterea este izvorul iubirii și al faptelor bune, cunoaștere este Calea, cunoașterea este Adevărul, cunoașterea este Viața.

Căci scris este „Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8, 32)Și „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.” (Ioan 14: 6)

Cunoașterea Domnului și iubirea totală și jertfelnică sunt stâlpii îndumnezeirii omului, îndumnezeire care este însăși menirea noastră.

Doar așa vom putea sa fim christoși.

Căci acesta este sensul prim și ultim al numelui de creștin.

Hristos a înviat!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre cele veșnice · Subtemă: Despre Biserică, în cetate