30 aprilie 2021

Îndemnul “necredinciosului” către necredincioși

“Deci a zis Toma, care se numește Geamănul, celorlalți ucenici: Să mergem și noi și să murim cu El.”

Toma, zis în popor în mod nedrept și “Necredinciosul”, este amintit în Biblie în puține locuri și sunt menționate doar trei ziceri de-ale acestuia, dintre care cea dintâi este cea citată mai sus. Și, deși sunt amintite doar puține vorbe ale acestuia, acestea sunt fundamentale în ființarea creștină.

Primele cuvinte rămase de la Toma sunt cele rostite cu câteva zile înaintea învierii lui Lazăr.

Aparent scos din context, Toma le spun celorlalți ucenici ai lui Hristos: “Să mergem și noi și să murim cu El.”

Și le spune asta imediat după ce Domnul le-a spus ucenicilor săi “Lazăr a murit. Și Mă bucur pentru voi, ca să credeți că n-am fost acolo. Dar să mergem la el., pentru a spulbera neînțelegerea apostolilor cu privire la exprimarea aparent metaforică a lui Iisus: “Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.”, evanghelistul menționând “Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre somn ca odihnă.”. Cu acest îndemn se termină relatarea despre discuțiile dintre Hristos și apostoli ce au precedat minunea din Betania, evanghelistul Ioan continuând istorisirea fără a mai aminti altceva până la momentul ajungerii la prietenul Domnului care era deja mort de 4 zile: “Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt.”

Cu alte cuvinte, cu puțin înainte de intrararea în Ierusalim, ei, apostolii “credincioși” ai lui Hristos nu pricepuseră nimic.

Toma înțelesese deja totul! Toma e singurul care pricepuse nu doar că Lazăr nu adormise de somn ci că murise, dar înțelesese deja că moartea și învierea lui Lazăr vor prefigura, vor anticipa moartea și Învierea Lui.

Toma știa că Domnul va muri. Încă nu știa că va Învia, sau cum va Învia.

Dar el, Toma, știa deja că apostolii, cei ce îi urmează lui Hristos trebuie să moară cu El.

Trebuie să moară cu El pentru a Învia cu El!

E motivul pentru care la Cina cea de taină tot el, tot Toma, pune întrebarea care va prilejui răspunsul Domnului ce constituie esența însăși a creștinismului.

Toma Îl întreabă: “Doamne, nu știm unde Te duci; și cum putem ști calea?”.

Iar “Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, și pe Tatăl Meu L-ați fi cunoscut; dar de acum Îl cunoașteți pe El și L-ați și văzut.”

Iată cum tot “necredinciosul” Toma prilejuiește descoperirea, aflarea Căii care este destinată creștinului, relevarea fără vălurile pildelor a Adevărului, descoperirea Vieții veșnice.

Și tot Toma, care lipsise la prima întâlnire a apostolilor cu Iisus după înviere și care, aparent, și-a manifestat neîncrederea în Învierea Lui spunând “Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Afirmație de neînțeles atâta vreme cât vine de la cel care, singurul care, așa cum am arătat mai sus, înțelesese deja iconomia Divină), tot el, tot Toma este primul care îl numește pe Iisus Domn și Dumnezeu.

De altfel, aparent, Domnul venise special pentru a-l încredința pe Toma de Învierea Lui:

“Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă!

Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios ci credincios. A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Spun aparent, pentru că această discuție purtată în mod direct tot cu Toma Domnul le spune

“Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!”

De fapt aceste din urmă cuvinte ale Domnului ne sunt destinate nouă și lui Toma. Sau lui Toma și nouă. Nici nu contează ordinea, cert este că Domnul ne vorbește nouă necredincioșilor în timp ce i se adresa lui Toma “necredinciosul”, de unde și această evlavie specială pe care o am către Apostolul Toma.

De ce vă spun toate acestea azi?

Pentru că azi, mai mult decât oricând, va trebui să urmăm îndemnul lui Toma: “Să mergem și noi și să murim cu El.” Să mergem să punem în mormânt omul stricăcios, corupt și căzut pentru a învia întru Adevăr și Lumină cu El. Pentru a putea spune împreună cu Toma:

“Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre cele veșnice · Subtemă: Despre Înviere și Sfintele Paști