25 februarie 2021

Oamenii invizibili

Postarea asta e despre oamenii invizibili. Și despre nimeni.

Da, există oameni invizibili. Eu am cunoscut oameni invizibili.

Spre exemplu Iulica. Femeie de aproximativ 55 de ani, ce stă la câteva zeci de metri de casa mea.

E genul acela de femeie pe care comunitatea o consideră nebună, anormală... tocmai ea, comunitatea, care e atât de ne-bună, atât de a-normală, ei au judecat-o și etichetat-o pe această femeie ca fiind nebună, ea care întotdeauna a fost bună cu cei din jur.

Întotdeauna a venit sa se ofere sa ajute, sa facă orice... și niciodată nu a cerut bani! Iar dacă ii ofereai câțiva lei, iar ea considera ca e prea mult pentru cât făcuse, îți dădea partea de bani “necuvenită” înapoi, fără drept de a ii nesocoti decizia.

Nimeni nu ii bătea la ușă. Venea ea când avea nevoie de ceva, cerând fie câteva felii de pâine... fie câteva o bucată de carne de pe grătar... fie o bere!

Eh, pe Iulica nu am mai văzut-o de câteva zile. Nici eu, nici celelalte persoane pe la care mai trecea.

Poate pentru ca de fapt nu am văzut-o niciodată. Era femeia invizibila.

Am fost convins ca a plecat sa lucreze câteva zile în altă parte.

Nu m-am înșelat!

A plecat. Probabil sa strângă frunzele prin grădina raiului, sau să-l ajute pe Cel care nu are nevoie de ajutor, așa cum făcea și cu noi, cei de aici. A plecat de tot!

Dar ea încă e cu trupul în casa de lângă mine. Acolo unde e de cine știe câte zile...

Nimeni nu a fost să-i bată la ușa. Iar azi, când am constatat ca nu o mai văzusem pe cea pe care niciodată nu o văzusem, am încercat sa fac apel la vecini sa cheme Politia, eu fiind grăbit, ca de obicei, sa plec pentru nimic către nimic.

Nimeni din “comunitate” nu a vrut! Toți au zis “...nu vreau sa am de-a face cu Poliția! Nu știi cum e sa te duci sa dai declarații?”

Nimeni, cu 2 excepții, nu a ieșit, nici măcar atunci când, la apelul meu, au venit și pompieri, și ambulante, și polițiști, și hingheri - căci Politia animalelor încă nu există.

Nimeni.

O mulțime de nimeni!

O comunitate de nimeni care locuia lângă femeia invizibila.

Și atunci mi-am adus aminte:

"Cu vremea săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și l-au îngropat.”

Azi Iulica este în sânul lui Avraam!

Iar noi așteptăm să fim îngropați.

Dumnezeu sa o ierte!

Și sa ne ierte și pe noi!

Sper sa reușească!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre cei plecați dintre noi