11 decembrie 2020

Sub zodia urii

De 30 de ani suntem îndoctrinați în ură, cu ură. Trăim în ură, ne hrănim din ură, iubim cu ură, murim de ură.

Suntem hrăniți și adăpați cu fiere!

Răul este celălalt. “Aproapele”, de fiecare dată, este cauza nerealizărilor și eșecurilor noastre, cauza eșuării personale. Dar și sociale! Dacă celălalt nu ar fi fost... altfel ar fi stat lucrurile, altfel ar fi fost lumea: aș fi avut tot, lumea ar fi fost a mea!

Toate acestea își au obârșia în hipertrofierea programatică a egoului ce este sistematic urmărită din chiar primii ani de școala. Și asta nu e de ieri, de azi, nici măcar din 1989! Nu, la asta se lucrează de cel puțin 100, dacă nu chiar de la 1789, de când omul a rămas singur, fără Dumnezeu, fără perspectivă, de când laxul și vagul “umanism” nu încetează să se solidifice din ce în mai frust și mai brutal în “individualism”.

Și pentru asta prima responsabila e școala!

Dacă stăm sa tragem o linie, singurul lucru cu care rămânem cu adevărat din școală este... ura! Trebuie sa fii “de 10”, sa fii cel mai bun, sa ii întreci pe toți la olimpiade, la concursuri. Sa fii TU cel mai bun. Sa fii TU! Restul nu contează.

Egoitatea și individualitatea exacerbate au devenit axiomatice în existența omului modern și post modern, devenind doctrină, devenind acel “-ism”, care a spulberat vechea ordine socială, comunitatea, comuniunea, toate devenite prea mici, prea strâmte pentru eul devenit unic scop în era individualismului.

Individul este mai important decât orice: decât familia, decât societatea, decât națiunea! Cine mai e dispus sa se sacrifice, sa moară chiar pentru cineva sau ceva? Nimeni. Căci nimeni nu mai crede azi ca mai e ceva mai important decât sine. Căci azi totul începe cu sine, se face doar pentru sine și se termină cu sine. Dușmanul omului modern e tot ce limitează sau neagă eul: Dumnezeu, credința, familia, comunitatea, neamul, națiunea!

Individualismul nu e până la urmă decât izvorul, cauza unică, necesară și suficientă a Globalismului! Și asta pentru ca eul nu suportă alte limite decât cele pe care rațiunea care îl hrănește le percepe: globul. Ba chiar și Pământul pare a rămâne prea strâmt pentru egoul omului...

Cu alte cuvinte, Nu trebuie deci căutat în doctrinele politice contemporane cauza globalizării, a globalismului. Căci “curentele politice” nu fac decât să dezbine, să instige la ură clase mari sociale, categorii profesionale, tipuri de oameni, rase. Am avut ura de clasă - cei bogați urându-i pe cei săraci și invers, ura de rasă - toți urându-ne unii pe alții pentru ca avem alte culori, ura confesională - ca avem sau nu avem unele credințe și mai nou ca avem orice credință, ura oricărui grup de oameni împotriva altui grup, a tuturor celorlalți, pentru ca nu sunt ca ei. Dar încă ura ii mai lega unii de alții, ura a oferit multă vreme o identitate de grup, ura era încă cel mai mic numitor comun. Și mai e încă - și asta se vede în toate grupusculele așa zis politice din zilele noastre.

Doar ca ură de grup nu satisface suficient de mult egoul. Căci în fiecare grupare de ură organizată fiecare e îndreptățit sa creadă, nu-i așa?, ca urăște mai tare, mai intens decât celălalt. El e primul la “urât”, e cel mai demn să fie primul “urâtor”... știu, forțez baierele limbii române care se dovedește limitată pentru atâta ura, de unde și neologismele “heităr” sau “heităreală”.

Sa înțelegem realitatea dureroasă a zilelor noastre: Carcalacul pandem(on)ic nu face decât să aducă (întâmplator sau nu) egoului hipertrofiat, “heitărului” îndoctrinat în individualism, motivul extrem pentru ura lui holistică, generalizată: Dușmanul e aproapele, cu sau fără mască, celălat e cauza morții Mele, ăilalți, toți ceilalți, sunt împotriva mea!

De falț, Ura a devenit în zilele noastre doctrină de stat, ba mai mult, o doctrină oficială globală - prima doctrină comună, care ne “unește” fiind ura, doctrina urii!

Iar doctrina urii nu este decât corolarul firesc al individualismului, este numitorul comun al lumii de mâine globalizate și globaliste.

Însă cum știu ca nu doar subiectul ci și prea multă scriere atrage ura cititorului căruia ii răpesc timpul Lui, va îndemn să nu mai urâți! Opriți ură, și sigur ne va fi mai bine.

Nu am pretenția originalității acestui mesaj, ba din potrivă: comuniunea în comunitatea, iubirea aproapelui și zdrobirea inimii, stingerea eului sunt fundamentele tuturor tradițiilor, tuturor religiilor lumii.

Dar cum știu că doar amintirea cuvântului religie sau Dumnezeu i-ar exclude ab initio pe unii din destinatarii cuvântului meu, voi sintetiza totul în stil postmodern, pre-apocaliptic:

#NuMaiUrâti!

#OprițiUra!

#StopUrii!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre sport