2 decembrie 2020

Concluzii post-CoVidiene

Azi se termină izolarea mea pe motiv de CoVid.

Nu știu dacă vă amintiți, dar fix acum 2 săptămâni am fost diagnosticat “CoVid pozitiv”. Cei de la DSP mi-au spus în scurta vizită pe care mi-au făcut-o la momentul prelevării probelor biologice că, dacă voi fi diagnosticat “pozitiv”, va trebui să stau în “izolare” două săptămâni.

Și am stat. Nu am ieșit niciun pas în afara curții mele deși am fost apt din a doua, a treia zi post diagnosticare.

De ce? Din respect nu atât pentru lege (inexistentă de altfel - căci nu există o lege organică prin care Parlamentul să fi limitat libertatea de mișcare pentru covizi!), cât din respect pentru sănătatea fizică, dar mai ales psihică a celor din jurul meu.

Concluzia experienței?

O viroză. Doar o viroză!

Dar e genul ăla de viroză care afectează mai ales discernământul. Dar nu discernământul celui infectat, ci al celor din jurul lui, discernământul maselor. Discernământul tuturor, nu doar al celor care au anumite păreri sau convingeri.

Vă voi da un exemplu. Nu au fost puțini din tabăra “negaționiștilor” care, mai mult sau mai puțin voalat, m-au acuzat pe mine, ca și pe Dan Diaconu, că am fi pactizat cu “arafații”, și cu cei pro covid, cu “autoritățile”. Argumentul lor? Că testul, chiar și pozitiv dacă a fost, poate indica date eronate, unii spunând că în mod voit eronate, alții, cei mai puțin radicali, că erorile pot fi accidentale.

Nu, eu nu am negat niciodată că testul poate avea rezultate eronate, chiar și “autoritățile” recunoscând că testele pot avea o rată de imprecizie enormă - de 30%. Nu o să reiau aici nici discuțiile despre relevanța testelor PCR… le știm cu toții, indiferent de convingerile noastre.

Eu tot ce vă pot spune e că, indiferent cum am numi-o, am avut o viroză extrem de ușoară, poate una dintre cele mai ușoare din viața mea, viroză care a avut însă o înlănțuire a unor simptome pe care nu am mai întâlnit-o până acum. Atât. Nu voi insista pe episoadele absolut banale și trecătoare de oboseală, toropeală, frisoane, temperatură de aproape 39 de grade pe care le-am experimentat în primele 2-3 zile, căci astea le putem avea în orice răceală sau viroză. Ceea ce a fost o premieră pentru mine la etatea mea a fost ceea ce s-a întâmplat începând cu a treia zi: o durere de spate asemănătoare cu o febră musculară cauzată de înot sau “tras la spate”, care apoi a fost dublată de o durere acută în zona bazinului, a “noadei”, durere care practic nu m-a lăsat să dorm în a patra zi de viroză. În a cincea zi durerile de spate au început să dispară, odată cu gustul dar mai ales mirosul… Căci din a cincea zi, pentru prima oară în viață, deși nasul îmi era perfect liber și excesiv de uscat, nu am mai simțit niciun miros. Nimic! Nu oțet, nu usturoi, nu alcool. Doar un parfum foarte dulce l-am mai detectat în primele două zile, după care nimic. Și asta a durat până mai ieri, când am început să miros câte ceva, dar doar mirosurile foarte țări.

Și cam la fel, cu cel mult o zi două diferență în apariția simptomelor, s-a întâmplat tuturor celor din jurul meu care s-au “bucurat” de întâlnirea cu virusul ăsta “ucigaș”, oricum vreți să-l numim.

Ba pot spune că maică-mea, la frumoasa sa vârstă de 74 de ani (știu că nu e frumos să dezvălui vârsta doamnelor însă acum voi face o excepție pentru care rog a fi scuzat!), simptomele, deși aceleași și în aceeași succesiune, au fost mai puțin virulente. Singura experiență mai aspră de care am auzit a fost cea a prietenei mamei mele, doamna Lizica, doamnă care a “contractat” carcalacul înaintea noastră cu vreo lună, așa, și care chiar s-a chinuit vreo trei săptămâni… slavă Domnului, acum e bine, sănătoasă. La 81 de ani!

Cum ne-am tratat, care a fost “schema de tratament”? Aia banală, ca la fiecare viroză, în plus apărând doar vitamina D și zincul. Nu vă voi spune ce și cum, excede competențelor mele. Eu, cuminte, am urmat indicațiile doctorului meu de familie, dna dr Andra TicăRău, care, în pofida diferențelor de opinie ireconciliabile care ne-au despărțit din păcate drumurile de vreo doi ani, și-a călcat pe suflet (cred) și m-a sunat în fiecare zi pentru a urmări evoluția bolii. (Mulțumesc, Andra!)

De ce vă spun toate astea?

#CaSăȘtiți!

Ca să #NuVăFieFrică!

Experiența mea m-a făcut să înțeleg fără dubiu câteva lucruri:

Carcalacul, indiferent cum vreți să-l numiți, există și dă o înlănțuire de simptome particulare pe care eu, unul, nu le-am mai experimentat.

Numărul infectaților de carcalac este incomparabil mai mare decât cel al celor declarați, doar în jurul meu fiind 7 persoane simptomatice care nu au intrat în nicio statistică oficială. Practic pe “eșantionul” de populație din imediata mea apropiere, doar 2 din 9 persoane simptomatice au fost înregistrate în statisticile oficiale. Adică doar 22,22%!!! Dacă am depista și asimptomaticii… Dumnezeu cu mila!

Morbiditatea CoVid e cu mult mai mică decât cea prezentată oficial, ea neputând fi calculată exact, căci necunoașterea numărului real de îmbolnăviri face imposibilă raportarea la această a numărului de decese presupus cauzate de CoVid, cu atât mai mult cu cât acestea din urmă nu sunt constatate în urma unor autopsii.

Singura cifră statistică aproximativ relevantă, atât la nivel național cât și la nivel mondial, este mortalitatea brută (raportarea numărului de morți presupus cauzate de CoVid la numărul populației). Vă reamintesc, în România mortalitatea brută de Covid este de 0,05 iar la nivel mondial de 0,018 - toate calculate în raport de morții declarați oficial de autorități.

Concluzia intermediară: CoVidul, care există, este neplăcut să-l ai dar este mult mai puțin periculos decât ne este prezentat. De fapt, doar în jurul meu, din cei 9 “covidați”,, unul este grav bolnav de diabet și obezitate morbidă (comorbidități “clasice” deja) și două persoane au peste 74 și respectiv 81 de ani. Slavă Domnului, toți sunt bine, la fe cum se întâmplă cu enorma majoritate a celor ce fac viroză asta. De aceea și cifrele mortalității brute sunt atât de mici. De aceea nimeni nu vi le-a prezentat înaintea mea, nicio oficialitate, niciun ziarist, nimeni!

Deci DA, așa cum corect se aștepta o prietenă excesiv de temătoare de CoVid, după această experiență “covidiană” am ieșit și mai întărit în convingerile mele, și mai “conspiraționist”, și mai “negaționist”!

Căci NU CoVidul este explicația validă și acceptabilă pentru măsurile liberticide și antitradiționale luate la nivel național și planetar de niște “autorități” din ce în ce mai abuzive și dictatoriale. Nu CoVidul! E altceva, mult mai grav la mijloc!

Iar pentru cei care pentru spusele mele mă vor arde sacrificial pe rugul corectitudinii politice și al covidismului spunându-mi “uite, secțiile ATI sunt depășite…”, le voi spune atât: Secțiile ATI sunt depășite pentru că sistemul sanitar este în mod “tradițional” și cronic subfinanțat, pentru ca Băsescu și pedeliștii - actualii peneliști - au redus numărul de paturi și au închis peste 60 de spitale, pentru că bugetele serviciilor secrete cresc necontenit în timp ce sunt tăiate bugetele pentru sănătate, pentru că guvernele noastre cumpără fiare vechi de la “aliații noștri strategici”, pentru că ne dăm gratis resursele, pentru că încurajăm exodul de creiere, de medici specialiști către metropolele de la care luăm “lumină” și primi ordine… d’aia sunt depășite secțiile ATI!

Concluzia mea finală: Da, CoVidul există (știam asta sigur de la experiența personală din primăvara a prietenului Iulian Capsali), e neplăcut, dar e mai puțin periculos decât ni se propovăduiește. Nu, CoVidul nu este cauza ci doar pretextul vremurilor pe care le trăim.

CoVidismul, ca ideologie din familia celor corect politice, terorismul medical de stat și teama instituționalizată sunt armele mortale proiectate pentru a ne anihila tradițiile, drepturile și libertățile.

#NuVăFieFrică!

#NuCedați!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre vremea fricii · Subtemă: Despre propagandă, cenzură și frică