4 octombrie 2020

Declarația hazardată și Biserica

S-a scris mult și de cele mai multe ori bine în ultimele zile despre declarația hazardată a IPS Teodosie.

Și, evident, toată lumea a avut “dreptate”. Chiar și IPS Teodosie... Și asta pentru că mai toți opinenții exprimau sincer puncte de vedere individuale și care, pe cale de consecință, reflectau o poziție exprimată sincer față de Adevăr - așa cum e acesta perceput de fiecare în parte. Doar că fiecare vorbea despre un adevăr reflectat, mediat, transpus și expus prin propriile putințe și convingeri ale individului ce este.

Dincolo de dreptatea și adevărurile individuale, Adevărul este unul, precum și Biserica este unicul trup al Unicului Dumnezeu. Cu multitudinea sa de mădulare și adaptări conjuncturale și/sau providențiale, Biserica rămâne în esența sa... Una!

Așa cum se spune și în Crez “Cred... Întru UNA, sfântă, sobornicească (katholikoi în greacă) și apostolică Biserică.”

Probabil însă că unitatea Bisericii nu se va reface înainte de sfârșitul vremilor, tot așa cum, în mod sigur de data asta, singura cale de regăsire a Unității ar fi revenirea la Biserica primară, revenirea la Hristos!

Oricare ar fi părerea voastră, oricare ar fi convingerea referitoare la “adevarata biserică”, nu uitați însă sa fiți creștini!

Iubiți-vă nu numai aproapele ci și pe vrăjmașii voștri - dacă așa ii considerați în mod greșit pe cei de altă confesiune sau credință, așa cum bine ne învață evanghelia zilei de azi!

Bogdan Alexandru Duca spunea ca această dispută are totuși meritul de a readuce subiecte importante în mijlocul discuțiilor noastre sterile. Și bine spunea.

Eu aș spune însă că adevărata dihotomie a zilelor noastre nu mai e una confesionala sau religioasă, ci este cea a credinței în fața non-credinței, zilele noastre fiind cele ale înfruntării dintre Credință cu Anti-credința, cu duhul negației, cu urâciunea pustiirii!

Eu voi încheia prin a va spune ceva ce sper că nu vă va șoca foarte tare: eu mă simt mai apropiat și mi-e mai lesne sa comunic cu un credincios adevărat - fie el ortodox, catolic, musulman sau budist, decât de un necredincios, chiar dacă acesta din urmă ar vorbi aceeași limbă cu mine, chiar de mi-ar fi frate de sânge.

Și asta pentru că dincolo de limbă, de dogmă sau de forma ritului, dincolo de limitele noastre umane, dincolo de tot ce ne limitează și ne definește ca indivizi descopăr în omul credincios și supus Unicului Dumnezeu o frântură de Om și o oglindire adevarată în unicitatea sa a Unicului Dumnezeu.

Fiți Oameni: iertați și veți fi iertați!

Iubiți și veți fi iubiți... dacă nu de oameni, de Dumnezeu însă sigur!

“nu fi necredincios, ci credincios!” (Ioan 20:27)

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre cele veșnice · Subtemă: Despre Biserică, în cetate