19 iunie 2020

Despre un text odios

Ieri mi-a căzut sub ochi unul dintre cele mai odioase, mai abjecte și mai hâde texte pe care le-am citit vreodată pe fb (și nu au fost putine), rânduri care l-ar fi făcut să tremure de invidie și pe Goebles sau Himmler.

Infamul text, scris de o persoană care se pretinde a fi naționalist, sa zicem chiar “conservator”, atacă subuman nu vreun dușman ideologic sau strategic, nu vreo față hâdă a răului (deși oricât de rău ar fi răul nu poate justifica răul!), ci FAMILIA unui luptător aflat, teoretic, în aceeași tranșee - Iulian Capsali.

Capsali nu are nevoie de ajutorul meu sa-l apar și nici măcar “nu are voie” sa se coboare la nivelul individului (al cărui nume nici măcar nu merită sa-l amintesc) care a proferat idioțeniile și odioșeniile cu pricina.

Nici măcar frumoasa familie a lui Capsali nu are nevoie sa fie apărată, firescul, puritatea și frumusețea copiilor lor vorbind de la sine.

Eu simt nevoia doar de a spune ca românismul și conservatorismul nu sunt sinonime cu rasismul și șovinismul!

Cel puțin nu pentru mine.

Mai mult, să ataci o persoană care vorbește și simte românește și care și trăiește în România pe motiv de origine și lipsa de “puritate” a sângelui e o crimă odioasă împotriva însăși ideii de românism.

Asta în primul rând pentru ca sângele care ne curge nouă, “purilor”, prin vene este rezultatul unui amestec de Domnul chibzuit, realizat de-a lungul a zeci ai zeci de veacuri. Și slavă Domnului ca e așa: d-aia suntem atât de rezistenți la boli biologice și istorice, de inventivi și speculativi, de rezilienți la toate nenorocirile. Și d-aia avem un folclor atât de bogat și femeile noastre sunt atât de frumoase!

Identitatea noastră nu este una de sânge! Ci una de limbă, de cultură și credință! Și astea sunt mai puternice și mai importante decât orice legătură de sânge! (Vom dezvolta mai mult altă dată acest subiect)

Ființa sălășluiește în limbă, spunea Heidegger. Fără doar și poate are dreptate! Pe un alt nivel al discuției putem spune ca și

FIINȚA NAȚIONALĂ, ROMÂNITATEA SĂLĂȘLUIEȘTE ÎN LIMBĂ, ÎN CULTURĂ, ÎN CREDINȚĂ!

E motivul pentru care eu voi simți mult mai aproape, mai frățește chiar pe orice chinez, semit (arab sau israelian deopotrivă) sau african împreună cu care voi vorbi în română și voi tresări la un vers eminescian decât pe vreun neaoș diasporez care vorbește stâlcit română, care nu și-a învățat (de Rușine!) copilul sa vorbească românește și care mai vizitează țara din când în când doar pentru a-și etala manelistic lanțurile și mașinile în fața “dușmanilor”.

Da, sângele e important. Dar e important doar atâta vreme cât e suportul unei simțiri românești!

D-aia de ce n-as putea măcar visa la oameni din toate colțurile pământului care sa vrea sa vorbească și sa gândească românește, sa simtă și sa creadă ca noi, sa și dorească sa devină români.

Fiți români până la capăt, oricare ar fi originea și sângele vostru: simțiți, gândiți, credeți și vorbiți românește!

Post script: Sper ca după această postare toți fascistoizii sa părăsească în grabă scârbiți dacă nu rușinați această pagină!

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre familie, prieteni și sărbători