16 noiembrie 2019

Lectură obligatorie

Povești haioase cu sfârșit tragic cu monstrul din Sibiu, Bolovannis.

Că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit...

De citit până la capăt. Asta ca sa înțelegem ce ne mai așteaptă și în următorii 5 ani:

“ÎN ARMATA CU KLAUS WERNER IOHANNIS

Am avut onoarea sa fac 2 luni armata alături Klaus .Omul a fost "prapad ",cum zice cronicarul. Klaus a fost singurul militar t.r. (ăștia erau studenți militari),care a încheiat stagiul nu cu gradul de sublocotenent în rezerva, cum era regula, ci doar de... obergefreiter (caporal) ca Joseph Porta, dacă ați citit pe Sven Hassel..(de aia nu prezintă poze cu el din armata).Cu un asemenea grad plin de semnificații, era clar pentru cei initiati, ca într-o zi va ajunge comandantul suprem al Armatei. Și a ajuns. Ca și Hitler, care tot de la gradul de obergefreiter a început. La sugestia unor prieteni de pe f.b. pun acum un fragment dintr-o postare mai veche referitor la Klaus Werner Iohannis în armata. Nu trebuie interpretat electoral. Eu, ca fost tovaras de arme cu el, evident ca l-am votat, pentru ca știu ca omul poate sa facă din imposibil ..posibil. Imposibil sa meargă lucrurile mai prost, Ba e posibil,va spune Klaus sigur pe el.

X

Era prin 1983 .În anul doi al școlii militare,armă infanterie, tocmai fusesem avansat la gradul de elev-sergent .Urma sa plec de la școala militară din Sibiu timp de două luni în stagiu la o unitate din teritoriu. Avusesem noroc, am fost repartizat împreună cu alți 5 elevi-sergenti ,ăștia din urmă de intendenta, la Comandamentul Armatei a 4-a din Cluj Napoca, comandant atunci generalul Topliceanu .Pentru mine era un stagiu de boier, spre deosebire ce colegii mei ,care nimerisera la cele mai nenorocite unități de infanterie din țară. Eu fiind infanterist ,am fost trimis la compania de gardă, care asigura pază comandamentului. Tot în comandament, într-un pavilion aparte ,era o companie în care executau stagiul militar cu termen redus studenții ( T.R.-isti , le spuneam noi).Niște nesimtiti. Pe motiv ca ei sunt la facultate refuzau pur și simplu sa ne salute pe noi,elevii gradați ,veniți în stagiu de la școlile militare, care aveam numai liceul. Le făcea chiar o plăcere sa ne sfideze pe noi ,viitorii A.P.V.-isti (armata pe viață). Odată ,pe o alee a cazarmii, trece pe lângă mine un nesimtit de caporal TR-ist ,descheiat la copca și la primii doi nasturi și mai ales fără sa mă salute .Chestia asta ultima chiar ca m-a enervat. L-am întors scurt din drum pe caporalul T.R., ordonandu-i sa se încheie la copca,nasturi și ..sa salute ca..gradu-i grad și disciplina militara-i disciplina militară… .Se întoarce câțiva pași… se deschie acum și la nasturii de la.. slit și trece ostentativ pe lângă mine, fără sa mă salute. M-am resemnat,dar am jurat să-l țin minte. Aflasem numele lui, Claus Werner Iohannis .Știam ca “fie roata și patrata,tot se mai învârte odată ”.Și a venit minunea. Într-o duminică am fost numit ajutor de șef de punct control în unitate, șef fiind un plutonier. Zi de vizită. Părinții și rudele militarilor așteptau la poartă sa vină cei chemați în sala de intilnire. O față draguta ,Kaufman Herta o chema ,țin minte și acum numele ei ca ii treceam pe vizitatori pe un tabel ,dorea sa îl vadă pe prietenul ei ….Klaus Werner Iohannis, caporal T.R. Deci..există Dumnezeu. O invit înăuntru, în sala mică de așteptare (un fel de sala de protocol, unde aveau acces doar V.I.P., care veneau sa vadă pe cineva ,întotdeauna pe cei cu termen redus ) ii verific plasele cu alimente și mă ofer sa i le duc eu la Klaus și sa îl anunț personal de sosirea ei. Bineînțeles ca îmi duc plasele ei la dormitorul meu (un fel de măsură a “confiscarii speciale”, cum se numește în Codul penal) și trimit un soldat sa îl anunțe pe Klaus.Mă întorc rapid la punctul de control și ii zic feței: Mai, Herta, îmi pare rău pentru tine, dar Claus nu vrea sa te mai vadă, zice ca ești urâtă, proastă și i-au spus părinții lui ca ești și curva și ca el are pe alta, de aici ,din Cluj. Herta rămâne blocată, ii picase fatza, inghite în sec și zice resemnata “Bine,atunci” și da se plece. O conduc eu până la ușa de ieșire, unde dau nas în nas cu comandantul meu, locotenentul major Frunza, venit în control. Văzând și el față clatinandu-se pe picoare și complet bulversata se oferă amabil sa o conducă la gara (s-a laudat a doua zi ca a futut-o ,dar nu l-am crezut atunci, ca era cam mincinos de felul lui ). Alo, doamna Carmen Iohannis, mă auziți ? Ar trebui să-mi mulțumiți ca datorită mie sunteți dvs “prima doamnă”. Ajunge după nici 5 minute la poartă caporalul Klaus, proaspăt barberit, parfumat, uniforma călcată la dunga, ce mai, impecabil neamtul. Nu saluta ca de obicei și îmi zice cu tupeu “Cheam-o pe Kaufman Herta,pentru Kaus Werner Iohannis”. Îl invit în sala comună de așteptare, ii spun sa ia loc,pentru ca am vești triste pentru el. Ce...ce.., s-a intimpat ceva,zice el vădit îngrijorat. Păi ,a venit domnisoara Herta cu părinții aici -ii zic eu- au spus ca nu vor sa va vadă, ci doar sa va transmitem ca fiica lor urmează sa se marite, sa o uitați,sa nu o mai derajanti nici cu scrisori nici cu telefoane,ca va raportează la tovarășul general și o sa fiți pedepsit. Klaus are nevoie de câteva clipe sa se adune .Eram sigur…eram sigur…,zice Klaus muscandu-si buzele de nervos și intra imediat în WC-ul punctului de control. Îl las în Labă lui, pardon ,în Dumnezeul lui și îmi văd de ale mele. Mă simteam pe deplin razbunat, fericit și musc cu poftă dintr-o ”Eugenia” din cele câteva zeci aduse de Herta pentru Klaus .Trec vreo 10 minute cred, când aud un urlet. Un vizitator intrând la WC gasise un militar spânzurat cu cureau de rezervorul de apă de deasupra. Imaginați-vă era…caporalul t.r. Klaus Werner Iohannis. Dăm toți navala inautru. Inspirat mă apuc să-l țin de picioare ridicat cât mai în sus, sarcina al dracu de grea, ca începuse sa dea din picioare și luasem niște bocanci în gura. Bine lustruiti ce-i drept..Un vizitator care avea o brisca la el taie rapid cureau și îl asezam cu toții jos. Se pare ca ăla cu brisca taiase ceva mai profund ca lui Klaus ii curgea bine sânge din taietura de la gât. Sparg rapid geamul cutiei de prin ajutor de pe perete, iau bandajul și ..dau cu putere la invartit în jurul gatului ,strangand cât mai tare ,ca sa opresc hemoragia. Ajunge rapid și echipa de la punctul medical, taie cu greu bandajul meu și ii fac ei pe loc respirație artificială. Își revine dracul…a avut noroc , cureaua era rasucita în timp ce încerca sa se sinucida și nu a oprit total în cele 10 minute circulația sanguina spre creier și nici nu l-a sufocat complet. A stat în infirmerie vreo 3 zile,mai mult pentru taietura de la gât.(când a ajuns după o lună acasa ,în invoire, Klaus nu a mai cautat-o pe Herta sau părinții ei, a aflat doar ca s-a maritat .Și pentru ca nimic pe lumea asta nu este intimplator , pe Herta nu o mai chema Kaufman ci…Frunza. Ați ghicit ,a luat-o de nevasta comandantul meu de companie, ăla care o condusese la gara și care a doua zi se laudă către noi cum ca.. a tras-o. Înseamnă ca nu ne-a mințit, dacă a luat-o.

Tentativa lui Klaus de sinucidere- caporal t.r., a pus pe jar tot comandamentul, dacă reusea se lasă cu destituiri pentru mulți și ,posibil, chiar pușcărie, deoarece moartea singurului neamț, într-un pluton t.r. de români, era din start suspecta .Era clar pentru toți comandantii lui ierarhici ca neamtul era un labil psihic și putea în orice moment sa repete figura ,așa ca l-au luat toți sub aripa lor ocrotitoare, sa prevină o nouă tentativa de sinucidere ori mai rău..După ieșirea de la infirmeria unității Iohannis al nostru devenise mâna dreapta a comandantului de pluton t.r., capitanul de transmisiuni Costea, carandu-i mândru porthartul ( geanta aia cu curea ,pe care o purtau ofiterii și din care iesea capătul ziarului “Scânteia”).Venise lună noiembrie, în Cluj cazuse prima ninsoare, dar se lasase și un ger strasnic. Ghinion, probabil a spus Iohannis, ca plutonul TR avea programată ședința 2-a de tragere, adică se trăgea la ținta (silueta) în deplasare.Deși eu făceam stagiul la compania de pază, capitanul Costea cere aprobarea superiorilor mei sa fie ajutat de mine la ședința de tragere, eu fiind infanterist, adică ..de specialitate. Iata-ma pentru o zi detașat la plutonul t.r. al lui Iohannis. Vine și ziua tragerii. Plutonul t.r. se imbarcase deja în camion, pentru poligon. Urca în cabina capitanul Costea, apoi eu cu lada cu cartuse .Soferul da sa plece dar...bătăi puternice în tabla din spate a cabinei. Soferul pune frână brusc. Ia vezi ce dracu au, îmi zice capitanul, precis au uitat ceva .Cobor din cabina, merg în spate și văd coborand pe caporalul Iohannis, care trece pe lângă mine fără sa spună nimic, merge în fața și urca în cabina asezandu-se pe locul meu. Credeam ca vrea sa ii raporteze ceva capitanului, așa ca aștept disciplinat jos, lângă ușa cabinei , sa termine raportatul și sa coboare. Aud însă pe căpitan “ Bozgan, urca repede în spate ca plecăm, Iohanis rămâne în cabina, i s-a făcut rău de la fumul de țigară”. Urc în spate, ce dracu era sa mai fac fac și ii iau la înjurat pe cei din plutonul t.r. ca fumeaza acolo, deși le-am spus la imbarcare ca nu au voie sa fumeze pe timpul depasarii. Numai ”Neamtul” a fumat, zice un fruntas t.r. ochelarist ,numai el are tigari. Aflu după un minut ce s-a intimplat : Iohannis avea intotdeaua la el tigari Kent ,dar nu ii servea decât pe ofiterii cu care avea tangenta. Aflat în spatele mașinii, la adăpostul prelatelor, Iohannis ,cică sa se incalzeasca , și-a aprins, o țigară. Câțiva fumatori i-au zis ca dacă nu le da și lor o țigară sa ii lase sa tragă măcar un fum din țigară lui. Iohannis egoist i-a refuzat și unul rautacios l-a pocnit ușor cu palma peste țigară, indesandu-i-o în gura. De aici bătaia disperată al lui Iohannis în tabla cabinei, urmată de coborârea lui .Deși eram mai mare în grad ca și caporalul Iohannis și locul din cabina mi se cuvenea mie, mi-l ocupase ticalosul ,iar eu a trebuit sa inghet o oră până în poligon, ca îmi rămăsese în cabina mantaua pe care stătea acum Iohannis cu fundul. Ajungem în poligon. Capitanul Costea îmi lasă comanda plutonului pentru o oră de instrucție de tragere, el mergând în clădirea foisor cică sa organizeze desfășurarea tragerii, în realitate pentru a se incalzi .Super, nici ca îmi puteam dori ceva mai mult, îmi lăsa pe mâna mea pe acești 20 de nesimtiti t.r., care deși aveau doar grade de fruntas și caporal ,în cazarma nu mă salutau niciodată primii pe mine, elev-sergent de școala militară ,deoarece …nu aveam facutate ca ei. Ii dau rapid cu burtă de zapada și ii pun sa exerseze ochitul cu arma la niște stâlpi de înaltă tensiune. După un timp ,culcati pe burtă ,bateau în draci calcaiele bocancilor, semn ca inghetasera în acea poziție. Din 5 în 5 minute treceam pe la fiecare și ii serveam cu câte o lingura de zapada ,sa li se raceasca gura, sa nu vadă inamicul american aburul respiratiei ,spre a-i putea localiza. Bineînțeles caporalul Iohannis primea portie dubla dar și deșert,un mic sloi de gheatza.Cred ca am băgat în ora aia de instrucție de tragere cam un kil de zapada în gura lui Iohannis și vreo jumate de kil de gheatza..Vine după o oră și capitanul Costea, îmi da tabelul cu ordinea de tragere,(serii de câte doi militari, pentru cele două gropi individuale de tragere) și până el distribuia personal munitia (3 cartuse) și făcea instructajul tragerii ,îmi cere sa verific starea gropilor de tragere și sa mă deplasez la tinte și pun ulei ars de motor dintr-o canistra pe rolele de tractiune .Observ pe tablel ca Iohannis este în prima serie de tragere ,la groapă individuală nr 1. Super, hotărăsc să-l invat minte pe magar, așa ca mă deplasez la gropi și în groapă nr.1, de vreo 50 cm adâncime ..îmi fac nevoile. Amândouă. Am apoi remuscari, era totuși prea puțin la cum m-a scos Iohannis din cabina, așa ca golesc în gropa și cei 2 litri de ulei ars de motor,ca sa nu mai mă duc 300 m prin zăpada până la tinte. Începe ședința de tragere. La semnalul cu fanion roșu ridicat în sus de căpitan ,un soldat de la trupa, din clădirea foisor, punea în mișcare tintele, care se deplasau 10 secunde cam 30 m. Aflat la câțiva pași de gropi, eu dadeam succesiv comenzile: “Prima serie ,DREPȚI” , “ Pentru executarea ședinței a doua de tragere, în locașul individual fugă MARȘ ” . “ Incarcati ARM” , “ OCHITI” , “FOC” . Îl văd pe Iohannis alergand spre poziția 1 de tragere și sarind cu convingere în gropa. “Incarcati ARM” urlu. Iohannis se ridică derutat în picioare ,neintelegand ce dracu e în groapă de i s-a udat complet uniforma și s-a murdarit pe mâini și fatza. ” , “OCHITI” urlu eu ,ca sa nu ii dau timp sa se dezmeticeasca și vin la el impingandu-l cu forța în groapă. “FOC” urlu ,vazad mișcarea țintelor. O rafala scurtă se aude din groapă lui Iohannis. Bouleanul se pierduse și fixase parghia la foc automat în loc de foc cu foc. Consumase cele 3 cartuse instantaneu și,evident,ratase și ținta.Se termină ședința de tragere. Catastrofal, nici unul din cei 20 de militari TR nu a putut lovi ținta. Plutonul aliniat tine capul ghiocel ca sa audă acum injuraturile capitanului. Scena era mortala.Toți militarii în kaki, numai Iohannis în negru din cap până în picioare, de parcă era din Waffen SS. Uleiul ars de motor își făcuse bine treaba. Era clar ca la întoarcere nu o sa mai fie luat cabina.Capitanul Costea era disperat, eșecul la tragere echivala cu incompetența lui în instruire. Îl salvez eu: ii propun sa aranjam cu soldatul din clădirea foisor, care mișcă tintele, sa falsifice rezultatul, adică la poziția “tinte lovite” în fatza cifrei zero el sa pună un unu. Ca ce-i un unul în ziua de azi…nimic. Mă ocup personal și cu pachetul de Kent pe care îl confiscasem de la caporalul Iohannis (pedeapsă pentru ratarea tintei) îl cumpăr pe soldatul mic și ochelarist din clădirea foisor ,care dirija tintele și ținea o evidență proprie a poligonului (care se raporta de Poligon intodeauna comandantului unității, ca sa se prevină raportarile false ale comandantilor de subunitati). Nu o sa va vină sa credeți, dar jur pe scula lui Jupiter și boasele lui Neptun ca nu va mint: soldatul care manevră atunci tintele și a salvat prin falsificare onoarea plutonului lui Iohannis era nimeni altul decât .. Emil Boc (făcea armata la trupa, ca nu era atunci la facultate) viitorul premier.. .Poți sa pui 2 în loc de 1,în fatza lui zero, ca sunt 20 militari în pluton, îl întreb pe soldatul Boc. Pot ,dacă ai al doilea pachet, zice el. Nu am decât pe asta unul, zic eu. Unul ai, unu scriem, zice el, procent de lovire a țintelor 50 %...e suficent, nu-i nici batator la ochi. Brav soldat Boc asta , bun și Kentul nemtului la ceva ,totuși. Dar sa nu mă grăbesc cu concluziile. După tragere trebuiau adunate tuburile cartuselor .Nu ne iesea unul la socoteală .Numaram din nou, căutăm, iar numaram, treaba era al dracului. Fără tub nu se putea dovedi consumarea cartusului, fără consumare inseama ca el există, iar faptul ca nu putea fi găsit însemna ca cineva avea de gând sa facă ceva rău cu el. Capitanul Costea trece pe disperare, amenință pe cel (?) care ascunde tubul sau cartusul, se oferă sa recompenseze pe cel care îl găsește sau preda. Efect zero. Problema este ca plutonul nu putea veni la comandament fără tub sau cartus. Ii sugerez o soluție capitanului: luăm din lada un cartus nefolosit, îl tragem în aer, iar tubul..îl taiam pe verticală în două cu baioneta ,apărând astfel 2 ramasite de tuburi, cu unul justificând astfel pe cel lipsa, noi nefiind obligați sa predam tuburile și în stare perfectă. Facem treaba discret, sa nu se prindă plutonul și sa afle CI-istul. Gata..la masina acum, sa mergem la unitate. Ne durea pe toți burtă de foame, depasisem cu 2 ore masă de prânz . Dar o nenorocire nu vine niciodată singura: La imbarcare în mașina ,eu în cabina evident, am curiozitatea sa mai mă uit în spate odată ,sa îl văd cum stă acolo murdar și umilit caporalul t.r. Iohannis. Numai ca ..nu îl văd. Întreb de el..nimic, nimeni nu știe nimic. Bine ca nu am plecat fără el. Iar se crizeaza capitanul Costea. Ordin :tot plutonul debarca și pleaca în căutarea lui Iohannis. Se prefigura un scenariu groaznic, să-l găsim spânzurat pe undeva, dat fiind antecedentul lui .Căutăm tot poligonul, el negru acum ,pe fondul alb al zapezii trebuie văzut repede, dar ..nicăieri. Situația era gravă, lipsea Iohannis dar mai ales..armă, pistolul mitraliera si-lucru știut numai de căpitan și de mine-posibil… un cartus. .Acum chiar ca a incurcat-o capitanul Costea, Iohannis ori se impusca ori impusca pe cineva. Nu mai era timp de pierdut.Trebuiau informați ierarhic toți comandanti de dispariția unui militar, cu arma, direct din poligon. Este anunțat comandantul companiei t.r. ,care vine rapid cu cel de al doilea pluton t.r. și reincepem căutarea lui Iohannis cu efective suplimentare. Nimic. Este anunțat ofiterul de serviciu pe comandament, un maior, care anunța CI-ul și pe comandantul comandamentului generalul -locotenent Topliceanu. Nu era de joacă, mai ales ca Iohannis doar cu o lună înainte avusese o tentativă de sinucidere. Era ora 17, se apropia intunecarea în noiembrie și noi tot în poligon morți de foame.Vine Topliceanu urgent cu ..elicopterul. Îl așteptau în Poligon ,alinaiati și în poziție de drepți ,toți cei care aveau în acea zi orice fel de atribuții de comanda sau supraveghere față de Iohannis. Eu nu aveam nimic, practic, cu cazul Iohannis ,dar eram lângă capitanul Costea pe care îl sprijineam sa nu se prabuseasca de frică. Topliceanu nu zice nimic ofiterilor care îl așteptau....tăcere de mormânt, ii auzeam doar scartaitul cizmelor pe zăpada. Pe mine mă durea în cot ,mă uit la general sa văd și eu cum este în realitate un general, ca până atunci nu vazusem din apropiere nici unul. Se uită și el la mine și văzând ca îl privesc în ochi se dezlantuie tampitul pe mine “ Baaaa, f-ti Dumnezeii ma-tii, ce ai păzit, de ce nu l-ai supravegheat ,10 ani de pușcărie iei dacă se omoară sau omoară nebunul ăla pe cineva..” (va lua el,în 2005, exact 10 ani pușcărie pentru morții de la Cluj ,în revoluție).Acum trebuie sa informez pe ministrul Apărării cu eveniment deosebit, urla Topliceanui sagetandu-ma cu privirea, toată Români va intra în alertă maximă. Inlemnesc, apoi simt cum mi se inmoaie picioarele, mă reazam eu acum de capitanul Costea și .cadem amândoi jos în zăpada. Apare o soluție, o da CI-istul, capitanul Costea sa scrie rapid un bilet de voie,ca și cum l-ar fi invoit el pe derbedeul de Iohannis, alibi pentru neraportarea de îndată a cazului la ministru Apărării, ca sa mai aveam timp să-l căutăm noaptea ,să-l găsim viu sau mort. Minune: un alt soldat din pază poligonului ,văzând agitația din poligon și afland de dispariția unui militar în termen redus își amintește ca a văzut el, când supraveghea din foisor cu binoclul poligonul, în sosea ,un militar care făcea autostopul pe direcția…Sibiu. Numai Iohannis poate sa fie, se leagă toți ca inecatul de păi de această speranță. Unde putea sa fie? Acasă, ipoteză optimista.Nu se anunța telefonic miliția și garnizoana Sibiu, ca pică alibiul invoirii, așa ca este trimis după el ,cu un ARO al unității, comandantul lui,capitanul Costea, care… mă ia pe mine.Ajungem la ora 21 în Sibiu și cu ajutorul unui antemergator local , taximetrist,la care apelasem sa găsim repede adresa ,ajungem pe stradă Balea, părinții lui Iohannis. Cum coboara din ARO, capitanul Costea parcă ca a înnebunit, făcea salturi scurte prin zăpada, apoi se rostogolea schimbandu-si imediat poziția. Nu sta în picioare elev-sergent, striga Costea, nebunul precis are glont la el și trage după noi. Nu îl bag în seamă pe traumatizatul căpitan Costea ,pentru ca din casa lui Iohannis se auzea o muzică faina (ulterior am aflat ca era celebrul cântec ”Lili Marlene”) așa ca sun la ușa. Mi se deschide cu greu, ca în harmalaia dinautru nu se auzea soneria. Apare o femeie, cu o dantura pe care ar invidia-o și un canibal. Nu îmi trebuia mai mult ca sa îmi dau seama ca femeia e mama lui Iohannis ,așa ca o întreb “ Tovarasa, caporalul Iohannis este acasa ? ”.Da, sigur, zice amabila femeia, poftiti înăuntru ,face chef acum ca a terminat armata.Cum sa o termine ,tovarasa, zic eu, ca mai are 3 luni din ea, am venit după el, a fugit din poligon..... Klaus,Klaus ,striga femeia, herkommen (adică ,vino aici). Apare Klaus, în civil, transpirat de dans și după el în șir indian vreo 4 panarame, nemtoici de ale lui cred. Imbraca-te repede ,ii zic, hai sa mergem, ne aștepta jos cu mașina tovarășul căpitan Costea. Mi-era foame ,de aia am plecat,-zice prietenos Klaus -si trebuia sa mă și spal,ai văzut doar în ce hal eram, nu ? Vrei sa bei un lichior, dacă tot te-ai derajat sa vii ? Nu beau nimic, ii zic, hai sa mergem odată. Din stradă sa aude un strigat puternic “ Elev-sergent, mai trăiești ? “ Mă uit pe geam și văd pe idiotul de capitanul Costea cum stătea cu pistolul în mâna… în lumina farurilor de la ARO (ținta sigură, dacă pe Iohannis îl apucau pandaliile sa tragă ) Da, ,trăiesc, urlu eu din casa, Iohannis este aici. venim imediat. Ia-i armă, ia-i armă, urla capitanul . Klaus,unde-i armă ,îl întreb. În poligon, zice el, am ingropat-o în zăpada, doar nu era sa o iau cu mine, ca eu nu am fugit, eu am plecat ..cu autostopul. Mai pierdem jumătate de ora ca Iohannis sa se îmbrace și sa își ia rămas bun de la fete, apoi sa o lamureasca pe mă-sa cum ca de fapt i-a mai rămas totuși...o săptămână de armata și trebuie sa meargă înapoi. Totul e bine când se termină cu bine. La urcare în ARO, mama lui Iohannis l-a umplut de pachete. Am mâncat cu capitanul Costea de ne-am spart pe drumul până la Cluj –Napoca. Cum scotea Iohannis un cuvânt, cum lua o castana în cap, și de la capitanul Costea și de la mine. Ne oprim în Poligon sa luam armă. Capitanul Costea rămâne în mașina la căldură, eu cu Iohannis la căutat după ea. Fiind noapte deși am cautat-o cu lanterna, boul nu mai știa exact pe unde a ingropat-o. Își amintea vag ca a ingropat-o lângă un foisor de pază doar pe timp de noapte. Norocul nostru a fost ca am intilnit în drum o santinela care dormea beata lângă un foisor și i-am luat armă lui. Știam ca atunci când se va trezi, își va căuta el armă peste tot în zăpada și a doua zi vom putea face schimbul.

Incidentul cu fugă lui Klaus Iohannis din Poligon ( care putea sa devină un eveniment deosebit pe Armata, inclusiv cu mobilizarea întregului personal M.I. ca să-l caute, în condițiile când lipsea și armă) a avut un deznodământ fericit.. În buna tradiție românească totul s-a rezolvat ”în familie” ,adică la nivel de comandament . Luni, la apelul de dimineața al comandamentului, generalul locotenent Topliceanu prefacandu-se ca nu știe realitatea îl scoate în fața formatiei cadrelor pe capitanul Costea și îl mustruluieste formal..ca dat invoire unui militar t.r. ( Klaus Iohannis) direct din Poligon, în loc sa aștepte mai întâi revenirea plutonului în cazarma. Generalul dispune sancțiuni minore: capitanul Costea sa fie prezent în toate duminicile din luna în curs la program ,în comandament, iar ”derbedeul de caporal t.r. (Iohannis) și cu derbedeu de elev-sergent de la școala militară ”( eu) o lună fără invoiri și smotru în fiecare duminică la tehnică militară, începând de la elicopter la cele 30 camioane ” . Vine prima Sfânta Duminică de pedeapsă. Capitanul Costea mă anunță sa merg pe platforma ,la elicopterul IAR 330 (Puma francez), mândria comandamentului, cu care generalul Topliceanu ajungea într-o ora oriunde în țara, dar de care ticalosul se servea la sfârșit de săptămâna ca să-și plimbe familia deasupra Clujului. La platforma urma sa vină și pedepsitul caporalul TR Iohannis, ca împreună să-l ajutăm pe un maistru militar de aviatie la întreținerea elicoperului, pentru zborul planificat în acea după masă. Ajung la platforma unde era elicopterul și ii văd deja la lucru pe maistrul militar de aviatie Ianachi și pe.. soldatul Strugurel, un tigan de la mine din plutonul pază, pe jumătate maimutza (mama tiganca, tatăl mozambican). Îl iau tare pe Strugurel legat de prezenta lui acolo. Aflu ca smecherul de Iohannis îl platise pe tzigan cu un pachet de Kent, ca sa muncească în locul lui duminică și Strugurel acceptase, așa ca Iohannis ne onora cu..absența .Chiar dacă nu îmi plăcea șmecheria lui Iohannis ,ca el era pedepsit la muncă și pedeapsă nu o putea pasă altuia, nu aveam ce sa ii mai zic soldatului Strugurel, ca era duminică și era în programul lui liber, dacă voia sa muncească pentru alții treaba lui. Numai ca tziganul tot tzigan, fumeaza rapid două tigari, apoi vinde rapid cu bucată restul tigarilor soldaților ce treceau pe lângă noi și cum a terminat pachetul de tigari, cum s-a simțit și dezlegat de obligația de a munci pentru altul, așa ca a mers la dormitorul t.r. după Iohannis sa îl aducă la lucru, ca sa poată el pleca. Vin amândoi injurandu-se reciproc, motiv numai bun ca sa îl pedepsesc pe Strugurel sa rămână în continuare la muncă ,pentru ca l-a înjurat pe “tovarășul caporal t.r. Iohannis”, în realitate pentru a-l pune pe el la șters și spălat interiorul elicopterului, eu apucandu-ma de demontarea spre curatire a mitralierei de 14,5 mm. Mistocarul de maistrul militar de aviatie Ianachi îl ia pe caporalul t.r. Iohannis sus pe elicopter ,la uns rotorul și schimbarea palelor (elicelor), pe motiv ca are.. ” fizică la baza”, aluzie la facultatea lui. Mai multă galagie decât muncă la elicopter, maistrul militar Ianachi se certa cu Klaus ca nu ține bine “contra” cu cheia de 25 și el, maistrul, se lovise cu ciocanul în coaie, eu mă certam în draci cu tiganul Strugurel ca pusese galeata cu apă pe tabloul de bord al elicopterului și aceasta se rasturnase din cauza vibratilor la loviturile de ciocan ale celor de sus. “Mă lași ..” îl tot auzeam pe Iohannis ,zicând obraznic din două în două minute maistrului militar Ianachi, care ii explică cum trebuie demontate palele elicopterului. ”Cum sa te las, mai pula, ii zicea parinteste maistrul Ianachi lui Klaus, toate piesele mobile ale elicopterului sunt făcute din fabrică sa se monteze într-un singur sens, de la stânga la dreapta, ca sa nu apără accidente datorită montarii greșite, deci demontarea este obligatoriu sa fie făcută în sens opus la toate..nu mai forța ca prostul la dreapta , ca nu merge. “Mă lași - urla Klaus, dacă filetul e pe stânga,cum sa fac demontarea spre dreapta, da-mi mai bine un ciocan mai mare “. Spre deosebire de ei care se chinuiau sus cu demontatul palelor elicopterului, eu demontasem rapid mitraliera de 14.5 mm din interiorul elicopterului , o asezasem afară pe o foaie de cort, i-am uns în draci piesele componente, apoi, treaba terminată, am pus-o la loc . Iohannis ,coborât acum jos de pe elicopter, ungea și el pe o altă foie de cort câteva piese de fixare ale palelor. Iohannis, zice maistrul militar Ianachi, eu merg la popota, au mai rămas palele de montat, văd ca te-ai descurcat cu demontatul ,monteaza-le tu până vin ,ca sa fac probă,..pune-i pe Bozgan și Strugurel ți le ridice la nivel, ca altfel nu intra.. Și nu frecati menta, mai adaugă el ,ca la ora 15 elicopterul trebuie sa fie la dispoziția tovarășului general. Nu aveam ce sa mai comentez. Iată-l acum pe caporalul Iohannis și ..șef tehnic peste mine, elev-sergent. Ne-a invartit de vreo 6 ori cu palele în mâna, în jurul elicopterului, pe mine și Strugurel, ca sa le tineam corect pentru montare. Veșnic era nemultumit de noi ca “nu ținem corect unghiul ” . A schimbat vreo 3 ciocane, dar până la urmă Iohannis a fixat palele în locașul lor cu un baros. ”Asta înseamnă lucru bine făcut” zicea Iohannis la coborare mândru de el, nu le mai scoate nici dracu acum.. Facem și noi o pauză ,tragand pe rând fumuri din țigară lui Klaus. Nu era chiar băiat rău Klaus , rău era pământul ca îl ținea, pentru ca ,apoi,era cât pe ce sa ne batem: tziganul Strugurel vazuse o piesă metalica jos,undeva la picioarele noastre, nimic sofisticat ,semăna cu o piulita ,dar avea marginile gaurite , eu ziceam ca este uitată de la palele lui Iohannis, Iohannis zicea ca este uitată de la mitraliera mea. Până la urmă ne impacam, ajungând la concluzia ca dacă montarea a reușit și la mitraliera și la pale, piesă indiferent de unde ar fi fost era probabil în plus, neesentiala. Vine de la popota maistrul Ianachi. Era însoțit de comandantul de pluton al lui Iohannis ,capitanul de transmisiuni Costea, care venise după Iohannis, ca să-l ia la masa,TR-istii având sala de mese proprie dar și meniu distinct de al nostru. Ne pregateam de plecare. Maistrul militar face o ultimă probă de pornit motorul înainte de a închide și preda santinelei elicopterul. Huruia ca dracu motorul elicopterului,de-a luat-o și santinela la fugă. Maistrul porneste și oprește de vreo 3 ori motorul. Același huruit strident. Hotărăște se testeze motorul la urcare, câțiva metri. Elicopterul de 4 tone urca vreo 10 m ,aparent leviteaza două secunde în liniște deplină ,apoi ..buuuuuum ,pică la fel ca un bolovan ,dar..direct în bot. .Mă arunc jos ,ca vazusem în filme ca după o prabusire urmează explozia. Maaaamaaaa, ce a căzut,îl aud pe Iohannis ,rămas în picioare și uluit ca a asistat la așa spectacol. Mă uit după capitanul Costea.. disparuse. De după un tomberon apare Strugurel, care da fugă la elicopterul căzut în bot strigând disperat “tovarășe maistru, tovarășe maistru, v-ați lovit ? ”. Vin în fugă alte câteva cadre și soldați alertati de zgomotul prăbușirii. În trei minute vine și medicul de serviciu și cu ajutorul “maimutzei” Strugurel, care se catara efectiv pe elicopterul căzut în bot și intra înăuntru , îl scoatem cu greu pe maistrul militar Ianachi . Lesinat și plin de sânge pe fatza este transportat rapid la spital (va sta în comă două săptămâni și va rămâne paralizat pe viață). Sunt chemați de acasă toți ofiterii din comandament, vine de acasă urgent și comandantul comandamentului, general-locotenent Topliceanu, care când vede cât de botzit este elicopterul începe sa urle ca un leu “ Mi-ați distrus elicopterul ,mi-ați distrus elicopterul, asta-i sabotaj, sa fie anunțat imediat procuratura militară”. În durea în pula pe Topliceanu de eventuale victime, pe el îl durea inimă de elicopterul lui, cu care își plimba în fiecare duminică familia. Cum s-a intimplat asta, urla la toți cei prezenți generalul, cine știe sa vorbească imediat, ordonă generalul. Ii raportează capitanul Costea, într-o surprinzător de impecabilă poziție “drepți” : Tovarășul maistru militar de aviatie Ianachi cu cei doi pedepsiți, caporatul TR Iohannis și elev-sergentul Bozgan lucrau la întreținerea elicopterului. Mai era și un soldat tigan cu ei, e posibil ca soldatul tzigan sa....Cuum,urla generalul, cine pizda ma-sii a fost idiotul care a pus pedepsitii la elicopter ..sa fie duși la arest toți acești sabotori până sosește procurorul militar. Capitanul Costea care excela prin frică și obedienta începe sa urle : soldat Strugurel, caporal Iohannis, elev-sergent Bozgan ,DREPȚI. În coloană, direcția arestul Corpului de gardă, în pas de defilare, inainteeee MARȘ. Elev-sergent Bozgan,TONUL LA CÂNTEC,comanda capitanul din toți rarunchii, ca sa vadă generalul cât de pizdos este.. “Su-fle-cataa,pan la brau, ducea,ducea,rufele la rău..” dau eu tonul . “Formatia” (adică Iohannis,ca Strugurel nu ținea minte versuri ),preia cântecul ,dar ne acoperă pe toți urletul dezlantuit al generalul Topliceanui “ Costea ,…tu-ti Dumnezeii tăi, sabotorii aia trei au distrus un elicopter de 10 milioane de dolari și voi cântați de bucurie. 10 zile de arest și ție ,la arestul Garnizoanei “. Ajung cu Iohannis și Strugurel în arestul Corpului de gardă, unde posomorat capitanul Costea ne preda pe toți trei comandantului garzii. Încercăm în camera de arest sa înțelegem ce dracu ar fi putut fi, ca niciunul nu aveam sentimentul vinovăției. După o oră sosește și pilotul elicopterului, pentru ca avea programat zborul duminical cu familia generalului. Cu ochiul format înțelege imediat cauza prăbușirii..palele elicopterului erau montate ..invers. ( Lucru bine făcut, asa-i, dom președinte, lua-ti-as fatza-n p...., sper ca îți mai amintești de arestul nostru… ). Seara ,pe la 18 ,vine la comandamentul din Cluj ,de la Procuratura Militară din București, un căpitan procuror .Ne ia primele declarații chiar în camera de arest a Corpului de gardă, unde a adus o masă. Dan Voinea se numea capitanul procuror ( cel care ii va trimite la moarte ,7 ani mai târziu, pe soții Ceaușescu, fără nici o probă ,inventand un “rechizitoriu” cu acuzații fanteziste.) Dragii mei, ne spune bland procurorul militar, știu ca voi ați pus palele invers pe elicopter, ca sa moară tovarășul general Topliceanu, pentru ca v-a pedepsit, dar uite ca nu a murit, dar voi ,porcilor-zice el schimbandu-si brusc dispoziția și ridicând tonul -veti putrezi în pușcărie și veți și plăti elicopterul și de pe lumea aialalta.Acum treceți și dați fiecare o declarație cum ați montat palele invers. Speriați dăm fiecare o declarație,eu și Strugurel aruncând vină pe caporalul Iohannis, cum ca el ne-a cerut sa îl ajutăm la pale și noi nu am făcut decât ceea ce a zis el, iar Iohannis a dat vină pe noi, pe motiv ca noi “nu am ținut unghiul ”. Capitanul procuror Voinea citește declarațiile, da mulțumit din cap, apoi ne spune ca avem noroc, ca el e un procuror sufletist, ca el va cere la proces minimul, adică numai.. zece ani pușcărie, care trec repede. Ne mai spune ca la expirarea pedepsei arestului de 10 zile în unitate , măsură va fi înlocuită cu arest preventiv la locul de detenție, apoi pleacă. Știam ca nu ne mai putea salva nici Dumnezeu din mână capitanului procuror Voinea, deși Iohannis se va tot ruga în zilele următoare ,în genunchi, în colțul camerei de arest. Tovarășe elev-sergent, îmi zice odată tziganul Strugurel, sa știți ca scăpăm, ca “Neamtul” ii da ordin lui Dumnezeu sa ne scape , ascultați cum tzipa la Dumnezeu. Sărmanul Strugurel auzea, cred, pentru prima dată asprimea limbii germane chiar în rugăciunea lui Iohannis și credea ca Iohannis ii da ordin lui Dumnezeu sa ne scape.Se întîmplă totuși o minune și nu exclud acum ca Iohannis sa ii fi dat ordin în acest sens lui Dumnezeu: un expert tehnic numit chiar procurorul Voinea sa facă Constatarea tehnico-stiintifica redactează extrem de rapid un Raport unde în Concluziile finale spunea : 1) cauza prăbușirii elicopterului a fost montarea în poziția inversa a palelor rotorului 2) deoarece palele sunt prin construcția lor fabricate încât sa nu se poată monta invers, este imposibilă montarea inversa de către cei trei învinuiți. După sosirea unui exemplar al Raportului de constatate tehnico-stiintifica la unitate suntem eliberati din arestul disciplinar. Când aude capitanul procuror Voinea sa innebuneasca nu alta. Noi trei reprezentam primul lui caz ca și procuror militar și acum..ii scăpăm printre degete datorită unui expert cu o logică ciudată. Adică recunoste caporalul Iohannis ca el a montat palele invers ,ajutat de Bozgan și Strugurel, care și ei recunoasc asta și vine un expert care spune ca da,elicopterul s-a prăbușit ca palele au fost montate invers,dar nu de cei trei ,ca este imposibil ca ei sa poată face așa ceva. Ieșim rasufland usurati din camera de arest a Corpului de gardă, nu fără să-l auzim pe Iohannis cum se umfla în pene… “ ați văzut, bă, ce inseamana lucrul bine făcut ”. Avea dreptate Iohanis ,a reușit performanța de a infrange și legile universale ale fizicii, care spun ca nu poți bagă un lucru mai mare într-un lucru mai mic, cum făcuse el cu palele,când le-a pus pe ax invers. Capitanul procuror Voinea nu se lasă înfrânt,așa ca cere o Expetiza tehnică cu speranță ca va infirma concluziile Constatarii tehnico-stiitifice făcută anterioar.Dar nici Iohannis nu se lasă (nemtule, aici ai tot respectul).Aflase el ca procurorul militar cerceteaza doar militari, deci, ne spune, putem scăpa ușor de anchetă procuraturii militare dacă ..pierdem calitatea de militar. Între pușcărie și a nu mai fi militar,evident ca ultimă era de preferat, inclusiv de mine, care până atunci credeam ca am armata în singele meu tricolor și visam sa fiu APV-ist. Din toate variantele posibile de a scăpa de armata, deci de capitanul procuror Voinea ,cea mai sigură era AUTOMUTILAREA. Hotaram toți trei sa ne taiam degetul aratator al maiini drepte, adică cel care apasă pe tragaci. Cine dracu mai ținea în armata pe unul care nu putea trage cu arma ? Alegem și locul unde sa ne desfasuram în voie, undeva la marginea Parcului Mare din Cluj-Napoca, unde Iohannis vazuse odată un butuc, care părea special a fi făcut pentru așa ceva. Timpul ne presa, pentru ca venise în comandament expertul tehnic sa vadă și el elicopterul și sa facă expertiză tehnică de data aceasta. Plecasem într-o sâmbătă dupa-masa toți 3 din unitate, sarcina extrem de ușoară,ca eu ii scosesem pe cei doi chiar pe la punctul de control, pe motiv de tăiat crengile la un pom din afara unității , care bateau în geamul biroului tovarășului general . Eu tineam o toporisca în mâna iar Strugurel și Iohannis o scară dubla.Cum ieșim din unitate lăsăm scară într-un sânt și mergem direct în parc, la butucul lui Iohannis. Ghinion.Nu mai era acolo sau nu mai știa exact Iohannis unde l-a văzut. Hotaram sa o facem atunci pe una din bănci. Nu prea ne îndemna inima care sa fim primul la tăiat, deși eu cumparasem o sticlă de “Ochii lui Dobrin” și o golisem împreună .Mai pierdusem și din curaj, așa ca acceptăm ca nu și-o poate face fiecare singur, ca ii trebuie neapărat ajutorul celuilalt. Mai discutăm și hotaram sa dam cu banul: Eu,mai mare în grad ,urma sa dau cu banul ca sa se aleagă pentru început între Strugurel și Iohannis,care sa ii taie primul degetul celuilalt. Arunc banul,cade pajura, adică primul la tăiat degetul intra tziganul Strugurel, lovitura urmă a o da Iohannis. Strugurel începe sa planga, dar nu da înapoi. Cu o voința de fier demnă de un Brancoveanu ingenuncheaza și își așează degetul arataror al mâinii drepte pe lemnul băncii. Vreau sa intervin, ca Strugurel era.. stângaci ,dar renunț. Iohannis alb ca vărul face cateava simulari de lovire cu toporisca, spre a lovi exact degetul și nu cumva palmă cu restul degetelor strânse. Aud..harst… Iohannis lovește exact la mijlocul aratatorului și văd primele două falange ale lui Strugurel zburand pe betonul aleei. Nici urmă de sangerare pe falange, tziganului de frică ii inghetase sângele în degete. Auuuuu, se aude tipatul lui Strugurel, care cade pe lateral, ducandu-si mâna ranita la burtă,apoi rasucindu-se jos de durere. Eu proptit de un pom încep sa vomit... Klausssss,Klaussss, geme de jos Strugurel, e rândul tău ,pune-ti degetul pe banca.... și da sa se ridice în picioare. Durerea lui Strugurel ii era atenuata în primele secunde de amortirea mâinii traumatizate, iar dorința de a-l “rezolva “ și el pe cel ce i-a tăiat degetul îl făcea sa se simtă mai bine. Când Iohannis îl vede pe Strugurel ridicandu-se cu vestonul plin de sânge se sperie, lasă toporisca din mână și o ia la fugă. Ei, asta chiar nu o mai putea suporta tziganul Strugurel, care a simțit ca a fost luat de prost, așa ca pune mâna stânga pe toporisca și ..fugă după Iohannis. Eu fugă după ei , sa văd ce dracu fac. Ghinion. În timp ce fugem pe aleea parcului ,dăm nas în nas cu “Capra cu trei iezi” adică ..Patrula garnizoanei, un ofițer urmat de 3 militari în termen , care venea spre noi.. Patrula vede alergatura noastră spre ei ,nu înțelege la început ce se întîmplă, dar când l-a văzut pe Strugurel cu toporisca în mâna și plin de sânge își da seama ca e ceva grav și are inspirația sa ne someze cu focuri de armă în aer, mai ales ca și noi ne schimbasem brusc direcția de fugă.Suntem imobilizati. .Strugurel este dus la spital, iar eu și caporalul Iohannis la arestul garnizoanei. Iarăși ghinion. Capitanul procuror Voinea era iar în garnizoana Cluj sa asiste personal la expertiza și turba de furie ca și Expertiză a menținut concluziile Constatarii tehnico- științifice anterioare,deci..nu ne mai putea face nimic ( fusese nevoit de probe sa dea ulterior soluția de scoatere de sub urmărire penală a vis a vis de noi și o da cu o motivare de-a dreptul imbecila :…forța centrifuga a fost cea care a torsionat palele și este vina maistrului militar de aviatie Ianachi, ca nu a verificat asta înainte de testa elicopterul prin ridicare).Tocmai când sa plece la București,capitanul procuror Voinea este sesizat cu un caz penal de automutilare,de comandantul garnizoanei. Era al doilea caz al carierei lui, pe asta nu mai avea dreptul să-l rateze. Când în arestul garnizoanei da de mine și de Iohannis și afla și de Strugurel,adică vechile lui “cunoștințe”, care tocmai ii scapasera printre degete, o bucurie mare ii inunda fatza. Apoi după două ore de studiere a cazului.. tristetea : Automutilarea,care se pedepsea până la 4 ani închisoare nu există în speță ,pentru ca Strugurel nu își taiase EL degetul, ci Iohannis i l-a tăiat. Deci,Strugurel era scăpat. Vătămare corporala,care se pedepsea până la 7 ani închisoare nu există în speță împotriva lui Iohannis, deoarece acesta nu i-a tăiat degetul lui Strugurel din proprie inițiativă ,ci pentru ca așa i-a cerut Strugurel. Deci Iohannis era scăpat. Eu,care am declarat peste tot ca habar n-aveam ce s-a intimplat, ca mă antrenam în parc pentru crosul comandamentului ,eram de asemenea nevinovat. Până la urmă ,după incidentul cu elicopterul și mutilare ,cam toți am primit ceva: Soldatul Strugurel a fost lăsat la vatra ,dar nu pe motiv de deget lipsa, ci pe motiv ca este bolnav cu capul. Klaus Iohannis ,care mai avea 3 luni de armata ,a fost și el lăsat la vatra cu gradul de caporal (singurul TR din România ,care nu a primit gradul de sublocotenet) ,pe motiv de cerere a familiei de plecat definitiv în Germania ( Am aflat ca după Revoluție, Iohannis a cerut și primit gradul de sublocotenent, motivand în cerere ca regimul comunist nu i l-a acordat deoarece era..neamț.) Eu am fost mutat în școala militară de la armă infanterie (regina bataliilor) la armă geniu, specializarea “Pulberi și Explozivi ”,pe motiv de indisciplina în stagiu din teritoriu. După un accident cu 4 raniti în sala de clasă,pornit de la un aruncator de flăcări de pe perete care s-a autodeclansat ( capitanul procuror Voinea nu a găsit probe împotriva mea) am fost mutat iar la infanterie.”

By Gheorghe Bozgan

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre țară și fărădelege · Subtemă: Despre președinți și uzurpatori