6 octombrie 2019

Despre semnul legământului

“Acesta este semnul legământului, pe care Eu l-am încheiat între Mine și tot trupul care este pe pământ".

Asta pentru a înțelege subversiunea la care sunt supuse simbolurile tradiționale. Căci cine mai gândește la “semnul legământului” Domnului cu omul atunci când, în zilele noastre, curcubeul este semnul perversiunii instituționalizate, “stindardul Sodomei” globalizate?

Pentru cei ce nu înțeleg iată citatul complet din Facere capitolul 9, locul unde se instituie pentru Tradițiile Abrahamice (mozaicismul, creștinismul și islamul) simbolul legământului, subminat și aruncat în derizoriu în zilele noastre:

“12. Apoi a mai zis iarăși Domnul Dumnezeu către Noe: "Iată, ca semn al legământului, pe care-l închei cu voi și eu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam și de-a pururi,

13. Pun curcubeul Meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre Mine și pământ.

14. Când voi aduce nori deasupra pământului, se va arăta curcubeul Meu în nori,

15. Și-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu voi și cu tot sufletul viu și cu tot trupul, și nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura.

16. Va fi deci curcubeul Meu în nori și-l voi vedea, și-Mi voi aduce aminte de legământul veșnic dintre Mine și pământ și tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!"

17. Și iarăși a zis Dumnezeu către Noe: "Acesta este semnul legământului, pe care Eu l-am încheiat între Mine și tot trupul care este pe pământ".

În omilia 28-a la Cartea Facerii, Sfântul Ioan Hrisostom mai atrage atenția și asupra faptului că omul are partea lui de împlinit în acest legământ:

„Să nu fim, însă, nerecunoscători!”, spune Sfântul, „Dacă Dumnezeu ne-a învrednicit de o atât de mare binefacere înainte de a face noi vreun bine, dar mai bine spus, chiar după ce am făcut fapte vrednice de pedeapsă, de cât de mari binefaceri nu ne va învrednici, dacă vom fi recunoscători, dacă vom mulțumi lui Dumnezeu pentru binefacerile ce ni le-a dat și dacă ne vom îmbunătăți din ce în ce mai mult viața?”

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre țară și fărădelege · Subtemă: Despre neam, credință și identitate