16 decembrie 2017

Requiem pentru un erou

Regele Mihai este un erou. Nu știu dacă astfel îl va califica istoria, dar nici nu mă interesează, căci Regele Mihai este eroul copilăriei și adolescenței mele. Este eroul meu.

De la discursurile sale ascultate la Europa liberă în bucătărie, în timp ce era lăsată apa sa curgă șuvoi la robinet (cică așa se bruia în perioada comunista o eventuală interceptare ambientală realizată de fosta securitate), până la “poveștile” despre rege pe care le auzeam de la străbunica mea sub cerul de cristal al nopților de vară, toate au sădit în sufletul meu de copil amintirea unei lumi normale, pe care însă nu mi-o imaginam a mai fi și posibile. Și, din păcate, copilul ce eram nu se înșelase...

Piedestalul pe care mi-l clădisem pentru Regele Mihai a fost desăvârșit atunci când însăși personajul căruia ii fusese destinat s-a așezat pentru totdeauna pe acesta. Căci da, în primăvara anului 1992, destinul mi-a oferit privilegiul și onoarea de a-mi întâlni eroul. În carne și oase, la reședința acestuia de la Versoix. Aproape un ceas și jumătate. Emoțiile au fost atât de puternice încât amintirile discursive au fost spulberate de instantaneități care s-au proiectat sub forma continuată în prezentul fiecărei clipe pe care am trăit-o, și, mai mult decât probabil, pe care le voi mai avea de trăit.

Majestatea sa m-a primit pe mine și pe tatăl meu (în fine, alta era probabil ordinea importanței în “delegația” pe care o formam) pentru niște discuții legate de situația politică din România acelor tulburi ani în care Regele era încă persona non grata în țara sa. Discuții care însă au fost complet șterse din memoria mea de puterea prezentei sale.

Căci Regele Mihai avea demnitatea și statura unui monarh și smerenia și blândețea unui monah. Singurătatea sa evidentă era un reflex al singularității funcțiuni sale.

Funcțiune de care nu am știut să ne folosim pentru a reveni la normalitate.

Dumnezeu sa te odihnească în Pace, Majestate!

Deși eroii nu mor, doar se ascund în istorie, de unde domnesc peste inimi și memorie!

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre țară și fărădelege · Subtemă: Despre țară, în general