15 iulie 2016

Despre atentatul de la Nisa

Dumnezeu sa ierte și sa ajute victimele nebuniei! Ce crudă ironie a istoriei faptul că 14 Iulie, sărbătoare a fanatismului, morții și terorii, a fost sărbătorită cu fanatism, moarte și teroare...

Însă, căci este ca de fiecare dată un "însă", nu pot sa nu constat impotenta Republicii Franceze, adeptă de când e ea Republică a fanatismului antireligios, în lupta cu orice nebun fanatizat. "Starea de urgență" instituită în Franța de luni bune nu trebuia sa aibă (numai) un caracter militar (căci iată, are eficiența unei frecții la un picior de lemn), ci trebuia sa fie o stare de urgență identitară, culturală și socială! Cert, e mai simplu însă sa suni goarna în cazarme decât să tragi clopotele reconstrucției unei națiuni!

Dar și mai important pentru noi e sa constatăm inutilitatea absolută a Big-brotherului francez - unul din cele mai dezvoltate în lume, în fața oricărui pericol concret și efectiv!

Am spus-o și o mai spun: Big-brotherul nu e făcut pentru a ne proteja de dezaxați (cu antecedente penale - sic!) și criminali, e pentru masa cetățenilor simpli și onești! Cetățeni care nu trebuie protejați, ci doar controlați!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre țară și fărădelege · Subtemă: Despre neam, credință și identitate