23 martie 2016

Cine sunt criminalii de la Bruxelles

Sunt gata să pariez că toți criminalii care au comis azi atentatele din Bruxelles nu sunt sirieni sau libieni, ci sunt cetățeni europeni, belgieni sau francezi, și asta de mai multe generații. Sunt convins că în curând bănuielile mele vor fi confirmate. Asta va demonstra fără putință de tăgadă eșecul “modelului social” european. Cauza - multicularismul. Clar! Dar nu numai el. Ci și coloniaslismul care, acum, la zeci de ani după extincția lui formală, după ce a adus îmbogățirea metropolelor, se întoarce ca un bumerang scăpat de sub controlul unui mânuitor nu suficient de inteligent și lovește agresorul inițial transformându-l din călău în victimă.

Știu, e genul de analiză pe care nu o veți auzi pe mainstream-ul media, dar asta nu înseamnă că e lipsită de un fundament tragic de real: colonialismul și lăcomia industriașilor europeni din periada post-belică sunt realul mobil și fundamentul extrem de pragmatic al conceptului de “multiculturalism”! Căci da, “multiculturalismul” nu a apărut ca o necesitate sufletască sau spirituală a populațiilor europene de a primi populații cu alte creințe și obiceiuri sociale, ci ca o nevoie stringentă de forță de muncă a marilor industriași, nevoie care trebuia ambalată într-un ambalaj sclipicios și aparent generos. Nevoia de a pune o fundă roșie de gâtul calului troian.

Mai apoi, nu doar că “metropolele” au adus sau au permis venirea foștilor supuși din colonii pentru a munci în fabricile lor de pe bătrânul continent, ci i-au și grupat în cartiere mărginașe, făcând imposibilă orice fel de integrare cu populația europeană băștinașă, în același timp eșuând lamentabil să și educe noii săi cetățeni de rangul doi.

Un alt element din acest mecanism infernal ale căror efecte le trăim în aceste zile a fost relocarea industriilor europene în extremul orient, fenomen care a lăsat foștii lucrători importați din lumea islamică din fabricile europene fără obiectul muncii și a însăși venirii lor în Europa, transformându-i pe ei și mai ales pe copiii și nepoții lor în asistați sociali în pragul sărăciei, marginalizării și disperării.

Și abia aici vine ultimul impuls dat acestui mecanism: lipsa de educație și de perspectivă morală și socială a locuitorilor banlieue-rilor (mahalalelor-ghetou) marilor orașe din europa “bătrână” și “civilizată” a fost scânteia care a aprins fitilul tors de ani de zile în mioapele minți ale establishment-ului european. Căci copii și/sau nepoții celor veniți să sclăvuiască cândva într-o societate industrializată, acum, în era ex sau post - industrailiă nu au beneficiat nici de o educație reală și efectivă care să le dea posibilitatea să evadeze din “cartierele gri” și nici posibilitatea de a avea un loc de muncă plătită decent. Au fost lăsați să se “ghetoizeze” de către o societate care tacit îi discrimina, măcar prin întorsul capului într-o altă direcție. De unde frustrarea, primul pas către radicalizare și fanatizare. Apoi a urmat, fatidic de firesc, fanatizarea prin infestare sub efectul direct al politicilor externe dezastruoase ale acelorași civilizați și democratici europeni de rit vechi care au creat la marginea “lumii civilizate” focare de infecție și război prin distrugerea fostelor dictaturi care, că ne place sau nu, erau firești pentru acele zone, ținând în frâu excesele și extremismele unei lumi pentru care aparențele democrațiilor occidentale au fost și au rămas străine și nenaturale.

Există soluții la această situație? Nu știu. Dar vreau încă să cred că da. Și nu cred că această soluție ar putea fi deportarea cetățenilor europeni musulmani sau de orice altă credință decât cea creștină, căci asta ar fi o întoarcere la “soluțiile” non-soluție adoptate de adepții purității culturale sau rasiale, că s-au numit ei inchizitori sau naziști.

Soluția este una de durată: îmblânzirea calului troian prin educație și integrare socială.

Și stoparea importului de populații străine de către bărâna Europă!

Cine are urechi de audit să audă!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre oraș, drumuri și vecini