16 ianuarie 2016

Și despre "ai noștri tineri", de ieri și de azi, mereu "frumoși și liberi"

Ai noștri tineri la Paris învață

La gât cravatei cum se leagă nodul

S-apoi ni vin de fericesc norodul

Cu chipul lor isteț de oaie creata.

La ei îsi casca ochii săi nerodul,

Că-i vede-n birje rasucind mustață,

Ducînd în dinți țigară lungareata…

Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.

Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strîmba:

Stîlpi de bordel, de crîsme, cafenele

Și viața lor nu și-o muncesc — și-o plimba.

S-aceste mărfuri fade, usurele,

Ce au uitat pîn’ și a noastră limba,

Pretind a fi pe cerul țării: stele.

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre viață, printre rânduri