2 iulie 2013

Și ți se pare că-i puțin

Sa viețuiești în astă lume

Când te hrănești doar cu venin

Slujind în van idei străine.

Căci imposibil ți-e sa vezi

Cum steaua sus pe cer răsare,

Și soaptelor codrilor cei verzi

De mult uitat-ai sa le dai crezare.

Făcut-ai zid în jurul tău de plastic!

Miop fiind, tu te mândrești

Când Slugă al musuroiului fantastic

În tine nu poți sa mai privești.

Și nu mai știi a cerului cătare

Nici inima-ți nu poți s-o mai asculți

De atâta zgomot și vană agitare

Atunci când te așezi printre cei mulți.

Șezi dar si-ascultă a nopții taină

Și tâmpla razăm'o-ți pe-o carte

Chemând înaltul în inimâ să se cufundă

Pe loc sălta-vei sus în cer departe!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre cărți, idei și dascăli