27 septembrie 2020

“Școala, încotro?” - momentul concluziilor

Apărând școala apărăm viitorul copiilor noștri și al neamului nostru!

Ieri, 26.09.2020, a avut loc o dezbatere legată de viitorul școlii românești în condițiile pandemiei Covid 19 și ale regimului politic covidocrat.

O dezbatere care trebuie sa fie preambulul dezbaterii pe care o așteaptă o țară întreagă: confruntarea de idei și soluții dintre tehnocrații sănătății Arafat Tătaru Rafila Cercel & Co. și profesioniștii educației din societatea civilă. Sper că mai sus numiții tehnocrați, spre deosebire de Politrucii din Ministerul Educației, vor avea curajul și tăria să își susțină opiniile și “soluțiile” în fața academicienilor și profesorilor din România!

Dar să revenim la dezbaterile de ieri: au intervenit, în contact direct sau on line, academicieni, profesori din învățământul de toate gradele, părinți și reprezentanți ai unor organizații neguvernamentale de profil. Deși invitați, reprezentanții Ministerului Educației au refuzat să ia parte la dialog. Prezența presei a fost discretă; nu s-a semnalat participarea vreunui reprezentant al presei miluite sau corporatiste. E motivul pentru care nu veți auzi decât de aici despre ilustrul eveniment de ieri, tot așa cum auziți doar “pe surse” și trunchiat despre enormele proteste care au avut loc ieri în lume împotriva măsurilor dictatoriale ale “noii normalități”!

Printre cei care au luat cuvântul s-au numărat academicianul Ion Dumitrache (secretarul general al Academiei române), profesorul Ecaterina Andronescu (fost rector al Universității Politehnice București și fost ministru al învățământului), profesorul Andrei Marga (fost rector al Universității Babeș Bolyai din Cluj și fost ministru al învățământului). Contribuția cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, precum și aceea a unor experți din societatea civilă a fost inestimabilă.

Erau programați să intervină on line și profesorul Gheorghe Iancu (fost Avocat al poporului) și profesorul Vasile Astărăstoae (fost președinte al Colegiului național al medicilor), dar prelungirea sesiunilor de întrebări, răspunsuri și comentarii a determinat reportarea intervențiilor lor orale pentru o întâlnire viitoare; sperăm că ideile principale pe care le doreau exprimate vor fi comunicare în scris organizatorului, respectiv subsemnatului.

Menționăm ideile principale care s-au bucurat de consensul celor participanților.

1. Tehnologia modernă trebuie introdusă și folosită în procesul de învățământ, dar ea nu poate fi decât un instrument ajutător. Învățământul on line poate fi doar complementar la învățământul clasic, dar nu îl poate înlocui.

2. România nu este pregătită pentru digitalizarea învățământului nici măcar parțial, necum la generalizarea acesteia.

3. Relația directă dintre dascăl și discipol este esențială. Profesorii sunt și formatori de caractere. Ei nu pot fi înlocuiți de roboți și nu își pot îndeplini misiunea on line.

4. Timpul pierdut prin întreruperea procesului de învățământ din cauza stării de urgență și a celei de alertă, astfel cum au fost acestea concepute și administrate, nu va mai putea fi recuperat vreodată. La acesta se vor adăuga pierderile provocate de așa zisul “învățământ on line” (care în realitate este pseudo digitalizat) preconizat a se practică în continuare. Faptul va marca negativ viața actualilor elevi și studenți, precum și, probabil, a generației imediat următoare.

5. Cei care au parcurs și absolvit, ori vor parcurge și absolvi diverse forme de învățământ în asemenea condiții, diplomele atestând, inevitabil, o calificare fictivă, nu vor putea performa la nivelul nevoilor sociale și al aspirațiilor lor personale, iar capacitatea lor competitivă în țară și, mai ales, în afara ei va fi drastic redusă

6. Intenționat sau nu, conștient sau nu, asumat sau nu, desocializarea realizată prin învățământul on line, ca și prin regulile privind purtarea măștilor și distanțarea fizică în școli, conduce la alienare și însingurare, la declanșarea unei reacții comportamentale negative în lanț care transformă izolarea în nesiguranță, nesiguranța în teamă, teama în egoism și egoismul în ură cu expresii violente față de toți și toate, la ștergerea identității (la nivel de individ și, prin generalizare, la nivel de popor / națiune), la anularea capacității de a face opoziție deținătorilor puterii politice și la inhibarea spiritului critic ca garanție pentru corectarea greșelilor și sursă a creației și progresului. În ultimă instanță este vorba despre dezumanizarea societății prin răsturnarea raportului dintre natural și artificial.

7. Terapia fricii, care se aplică în prezent, începând cu mesajele panicarde transmise prin mass media minut de minut și fără pauză, și terminând cu echipajele de poliție și de jandarmi plasate ostentativ la porțile școlilor sau în jurul campusurilor universitare, este de natură să creeze o stare de teroare generalizată. Această face parte din arsenalul terorii de stat specifică regimurilor totalitare.

8. Frica indusă programatic și sistematic, din punct de vedere biologic, afectează sistemul imunitar al organismului uman expunându-l la îmbolnăvire (inclusiv la infectarea cu viruși), iar din punct de vedere psiho-social, determină refuzul multor profesori de a relua procesul de învățământ în condiții normale, preferând formulele on line, care distrug educația, sau predarea cu folosirea măștii, care distruge comunicarea nonverbală, specifică speciei umane, și chiar sănătatea vorbitorilor purtători de mască.

9. Învățământul on line accentuează inegalitățile sociale și exclud pe elevii / studenții cu handicap auditiv, vizual, locomotor etc.

10. Dezbaterea problemelor legate de combaterea pandemiei a implicat până în prezent doar pe medici, mediatizate fiind doar opiniile celor care recomandă suspendarea oricăror activități specifice vieții sociale și omului ca “animal social”, sub cuvânt că astfel se poate rupe lanțul contaminării și virusul poate fi izolat până la găsirea unui remediu farmaceutic. Nu este de competența celor din afara sectorului medical să discute valabilitatea unor asemenea terapii. Este, în schimb, de competența lor să le evalueze costurile în termeni economici, sociali, culturali, educaționali, geopolitici etc. Costuri pe care medicii nu au cum să le aprecieze din perspectiva profesiei lor. De aceea se impune un dialog iterprofesional pentru a se ajunge la o concluzie interdisciplinară aptă a oferi nu soluția ideală din perspectiva unei singure profesii, ci soluția optimă agreabilă tuturor. Obligația realizării unei asemenea integrări revine factorului politic, care nu are dreptul să ignore opiniile nici unei categorii de experți și nici să fugă de răspundere ascunzându-se în spatele unora dintre ele.

Nu în ultimul rând, domnul academician profesor Ioan Dumitrache ne-a dat ieri o informație absolut necunoscută largului public, despre care nimeni, niciodată nu a spus nimic:

Academia Română a oferit guvernului soluții amănunțite pentru combaterea efectelor pandemiei în toate domeniile - sanitar, economic, social, dar mai ales în domeniul educației, soluții care au fost nu doar ignorate ci chiar refuzate de Guwernerul Lu’Covid Orban și de către iluștrii săi miniștri Anisie, Câțu, Grindă & Co.!!! Acum avem și o explicație pentru starea în care ne aflăm...

Concluzia dezbaterilor “Școala, încotro?” a fost unanim îmbrățișată de către toți participanții:

Apărând școala, apărăm viitorul urmașilor noștri și al urmașilor urmașilor noștri, și astfel asigurăm un viitor neamului nostru pe care nu noi l-am clădit, ci l-am moștenit de la înaintașii noștri și așa trebuie să îl dăm mai departe.

Școala, alături de sănătate, trebuie să fie în centrul preocupărilor statului. Și anume, școala înainte de sănătate, căci educația apără și sănătatea, în timp ce un popor needucat degeaba este sănătos trupește, slăbiciunea minții debilitând inclusiv trupul și făcând din viață un chin căreia moartea îi va fi, în cele din urmă, preferabilă.

În calitate de organizator al dezbaterii “Școala, încotro?” doresc sa mulțumesc sponsorilor și echipei tehnice și mai ales voluntarilor care au făcut posibil acest eveniment: Angela Negrotă, Mariana Alecu, Mirela Neatu, George Banulescu, Vlad "Dacul", Florin Lutherr.

Totodată doresc și pe această cale sa mulțumesc încă odată în mod special iluștrilor participanți la dezbaterea “Școala, încotro?”:

Dl Academician Prof. Ioan Dumitrache

Dna Ministru Prof. Ecaterina Andronescu

Dl. Prof. Adrian Severin

Dl. Prof. Colceag

Dl Ministru Prof. Andrei Marga (online)

Dl. Av. al Poporului Prof. Gheorghe Iancu (online)

Dl. Prof. Vasile Astărăstoae

Dl. Prof. Gheorghe Piperea

Dl. Prof. Jean Andrei

Dl. Prof. Radu Iliescu

Dna. Prof. Irene Marianne Tataru

Dna. Prof. Gemănaru Alina Florina

Dna. Psiholog Dumitru Andreea

Dl. Michel de Laufenbourg (părinte)

Dl. Iulian Capsali (părinte)

Dl. Bogdan Ioan Stanciu

Dna. Iozefina Pascal

Dna. Vilma Constantinescu

Dnul. Simion Dascălu

Dna. Prof Violeta Daniela Tudor

Dna. Diana Iovanovici-Șoșoacă

Dna. Rodica Țarălungă Chitic

Dna. Iuliana Stefan

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre vremea fricii · Subtemă: Despre răspunderea celor vinovați