1 decembrie 2018

Ziua României: La mulți ani România

Dar avem dreptul să spunem “România la 100 de ani”? Poate 100 de ani de “Românie mare”, 100 de ani de când un vis a fost împlinit cu prețul a sute de mii de vieți. Vieți de români, născuți în România și căzuți pentru o Românie mai mare. Căzuți pentru un vis. Un vis în parte destrămat de foarte multe zeci de ani.

La mulți ani România! Dar nu “România la 100 de ani”! Ce facem cu Carol I sau Cuza? Ei nu erau români? Nu erau România? Unde-i lăsăm pe Eminescu, Caragiale, Creangă, Hașdeu, Spiru Haret, Maiorescu, Alexandri și multe alte stele din empireul valorilor noastre naționale? Sau să mergem mai departe în timp: Ștefan, Matei Basarab, Mircea sau Vlad Țepeș? Ei unde și ai cui au fost? Ce să mai zicem de un pol al timpului său cum a fost Dimitrie Cantemir? El nu a fost al nostru, al românilor?

Nu, nu “România la 100 de ani”! România la multe sute de ani, zeci de sute de ani chiar! Dar la ceas aniversar. Căci am găsit un motiv suficient de bun de a formaliza bucuria și mândria de a fi român. Și mai ales momentul de a declara că vrem să rămânem AICI! Să rămânem așa cum ne-a lăsat Dumnezeu, cu bune, cu rele, cu tradițiile, cu credințele și cultura care ne-au dat consitență și capacitatea de a rezista în bătaia vânturilor și în călcătura multor imperii care, în toată forța, strălucirea și măreția lor, au dispărut între paginile prăfuite ale istoriei. Noi nu! Noi am rămas aici. Smeriți, dar nu umili. Învinși, dar niciodată înfrânți. Săraci, dar nu în mizerie. Deseori împărțiți și despărțiți, dar uniți în limbă și simțire. De prea multe ori cu capul plecat, dar întotdeauna cu inima sus.

Până acum.

Căci parcă niciodată până acum, de “centenar”, când avem un stat membru în “familii” respectate și temute în lume - suntem umili și umiliți. Niciodată nu am fost mai aproape de pericolul de a dispărea și noi printre umbrele trecutului. Niciodată cei ce au rezistat cu greu în acest colț binecuvântat de lume nu au fost mai dezbinați, mai urâtori de aproapele și fratele său. Niciodată ai noștri nu au plecat mai bucuroși din țară, vrând să uite, rușinați, de unde au plecat. Niciodată tinerii și copii noștri nu au renunțat cu atâta ușurință și plăcere la limba maternă, la limba care ne-a ținut uniți și când eram despărțiți de granițe. Niciodată bărbații și femeile neamului nostru nu s-au lepădat cu atâta înverșunare și convingere de credințele și tradițiile noastre, care, ele singure, ne-au făcut să rezistăm în fața vremii și vremurilor. Niciodată diriguitorii noștri nu au renunțat fără luptă și crâcnire la bogățiile țării. Și, niciodată, până acum, nu am deschis granițele de bună voie în fața hoardelor de cotropitori de alte neamuri și credințe, parcă așteptându-i și invitându-i să vină de aiurea să ne asimileze într-un amalgam impur și infect. Niciodată!

Nu, “România 100” nu este sărbătoarea, celebrarea a 100 de ani de istorie! Este doar momentul în care trebuie să ne întrebăm dacă mai vrem încă măcar 100 de ani în istorie!

Căci trăim vremuri tulburi și tulburătoare în care fiecare gest și decizie, fiecare pasivitate și lașitate a noastră vor decide soarta acestui neam, dincolo chiar de destinul țării numite România sau a statului român.

Este motivul pentru care este nevoie, mai mult decât oricând, să ne unim pentru a rezista. Pentru a fi ceea ce ne-am încăpățânat sute de ani să fim: români!

Este motivul pentru care toți cei care mai simt românește și își cer dreptul de a rămâne ceea ce sunt, trebuie să se alieze, să își unească forțele. Pentru neam și țară!

Este motivul pentru care suntem datori să creăm o mare alianță națională pentru națiunea, tradiția și valorile noastre! Dincolo de ceea ce ne desparte. Dincolo de mândrii și ambiții individuale avem obligația față de noi, față de copii noștri și față de Cel ce ne-a rânduit să fim… obligația să continuăm să fim!

Zilele ce vor veni, cu voia Domnului, vă voi chema pe toți cei care simțiți românește și sunteți mândri de a fi români. Vă voi chema să luptăm pentru a rămâne ceea ce suntem. Căci a venit rândul nostru să visăm și să luptăm pentru țara asta!

Până atunci, LA MULȚI ANI ROMÂNIA!

Și, să nu uităm niciodată: #ÎntâiRomânia!

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre țară și fărădelege · Subtemă: Despre neam, credință și identitate